2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agitare sf [At: NEGRUZZI, S. III, 46 / Pl: ~tări / E: agita] 1 Mișcare bruscă, în toate direcțiile Si: agitat1 (1). 2 Clătinare. 3 Zguduire. 4 Frământare. 5 Amestecare a două sau a mai multor substanțe prin clătinarea lor (într-un vas) Si: agitat1 (5). 6 (Fam; d. ființe) Manifestare prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări, a emoțiilor, a neliniștii Si: agitat1 (6). 7 (Fig) Frământare. 8 (Fig) Ațâțare.

AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita.V. agita.

AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita.V. agita.

AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (s e) agita; clătinare, scuturare. Se recomandă agitarea flaconului înainte de întrebuințare.

AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita.

AGITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) agita; agitație. [< agita].

agitá [At: MACEDONSKI, O. I, 19 / Pzi: agít / E: fr agiter, lat agitare] 1-2 vtr A (se) mișca repede încoace și încolo Si: a (se) clătina, a (se) zgudui. 3-4 vtr (Fig) A (se) frământa. 5 vt A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 6 vr (Fam; d. ființe) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări, a emoțiilor, a neliniștii. 7 vt (Fig) A ridica masele (la revoltă) Si: a ațâța, a răzvrăti. 8 vt (Îe) A ~ o idee (sau chestiune, problemă) A discuta public o idee (chestiune, problemă) în vederea rezolvării ei.

AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unor enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. A mișca repede încoace și încolo; a clătina. V. flutura. Zgripsorul își agită aripele cu disperare. SADOVEANU, N. F. 34. Un geam e spart, și vîntul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită! MACEDONSKI, O. I 19. ◊ Refl. O parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră. SADOVEANU, N. F. 62. ♦ (Cu privire la lichide) A pune în mișcare pentru a amesteca părțile componente. V. scutura. (Refl. pas.) Să se agite conținutul înainte de întrebuințare. 2. Refl. (Despre oameni, familiar) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări; a fi neliniștit, a fi în fierbere; a se frămînta. Ce te agiți atîta?

AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina. 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări; a se frământa. ♦ Tranz. A răzvrăti, a revolta. – Fr. agiter (lat. lit. agitare).

AGITÁ vb. I. 1. tr. A clătina, a flutura. ♦ A ațâța; a scormoni. ♦ A discuta, a produce vâlvă în public (cu privire la o anumită chestiune). 2. refl. (fam.) A fi neliniștit, a se frământa. ♦ A se zbuciuma, a fi în neastâmpăr. [P.i. agit. / < lat. agitare, cf. fr. agiter, it. agitare].

AGITÁ vb. I. tr. 1. a clătina, a flutura. 2. a ațâța, a instiga la revoltă. ◊ a produce vâlvă în public. II. refl. (fam.) a se frământa. ◊ a se zbuciuma, a fi neliniștit. (< fr. /s’/agiter, lat. agitare)

A SE AGITÁ mă agít intranz. 1) A se mișca neregulat într-o parte sau în alta; a se clătina. Frunzele se agită. 2) fam. (despre persoane) A se mișca grăbit încolo și încoace; a nu-și găsi locul; a se zvârcoli; a se frământa. 3) A fi cuprins de agitație; a se neliniști; a se îngrijora; a se frământa. 4) (despre ape) A se mișca în valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /<fr. agiter, lat.agitare

A AGITÁ2 agít tranz. 1) A face să se agite. 2) (substanțe, lichide) A amesteca, clătinând vasul, pentru a dizolva. /<fr. agiter, lat. agitare

A AGITÁ1 agít tranz. (persoane) 1) A convinge făcând agitație. 2) A convinge de justețea unui lucru, atrăgând de partea sa. /<fr. agiter, lat. agitare

agità v. 1. a sgudui, a mișca în diferite direcțiuni: vântul agită frunzele; 2. fig. a turbura, a excita; 3. a examina, a discuta: a agita o chestiune; 4. a fi în mișcare, a se turmenta: se agită într’una.

agitați(un)e f. 1. mișcare neregulată și continuă: agitațiunea mării; 2. mișcare tumultoasă, turburare: a potoli o agitațiune; 3. fig. turburarea sufletului, neliniște.

*agít și -éz, a v. tr. (lat. ágito, -áre; fr. agiter. V. cuget). Zguduĭ, scutur, clatin: a agita apa dintr’o garafă. Fig. Tulbur, ațîț: pasiunile îl agită, demagogiĭ agită poporu. Aduc în discuțiune: a agita o chestiune.

*agitațiúne f. (lat. agitatio, -ónis). Mișcare prelungită și neregulată: agitațiunea măriĭ. Fig. Neliniște de suflet. Turburare: agitațiunea spiritelor. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agitáre s. f., g.-d. art. agitắrii; pl. agitắri

arată toate definițiile

Intrare: agitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agitare
  • agitarea
plural
  • agitări
  • agitările
genitiv-dativ singular
  • agitări
  • agitării
plural
  • agitări
  • agitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: agita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agita
  • agitare
  • agitat
  • agitatu‑
  • agitând
  • agitându‑
singular plural
  • agi
  • agitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agit
(să)
  • agit
  • agitam
  • agitai
  • agitasem
a II-a (tu)
  • agiți
(să)
  • agiți
  • agitai
  • agitași
  • agitaseși
a III-a (el, ea)
  • agi
(să)
  • agite
  • agita
  • agită
  • agitase
plural I (noi)
  • agităm
(să)
  • agităm
  • agitam
  • agitarăm
  • agitaserăm
  • agitasem
a II-a (voi)
  • agitați
(să)
  • agitați
  • agitați
  • agitarăți
  • agitaserăți
  • agitaseți
a III-a (ei, ele)
  • agi
(să)
  • agite
  • agitau
  • agita
  • agitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agitare

etimologie:

  • vezi agita
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

agita

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca repede încoace și încolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: clătina flutura frământa zgudui 3 exemple
    exemple
    • Zgripsorul își agită aripele cu disperare. SADOVEANU, N. F. 34.
      surse: DLRLC
    • Un geam e spart, și vîntul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită! MACEDONSKI, O. I 19.
      surse: DLRLC
    • O parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră. SADOVEANU, N. F. 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • reflexiv pasiv Să se agite conținutul înainte de întrebuințare.
        surse: DLRLC
    • surse: DN
    • 1.3. A discuta, a produce vâlvă în public (cu privire la o anumită chestiune).
      surse: DN
  • 2. reflexiv familiar A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) frământa, a (se) zbuciuma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: frământa zbuciuma un exemplu
    exemple
    • Ce te agiți atâta?
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A ridica masele (la revoltă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM MDN '00 sinonime: ațâța revolta răzvrăti
  • 5. reflexiv (Despre ape) A se mișca în valuri; a se tulbura; a se zbuciuma.
    surse: NODEX sinonime: tulbura zbuciuma

etimologie: