2 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita.V. agita.

AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita.V. agita.

AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (s e) agita; clătinare, scuturare. Se recomandă agitarea flaconului înainte de întrebuințare.

AGITÁRE, agitări, s. f. Acțiunea de a (se) agita.

agitáre s. f., g.-d. art. agitắrii; pl. agitắri

agitáre s. f., g.-d. art. agitării; pl. agitări

agitáre sf [At: NEGRUZZI, S. III, 46 / Pl: ~tări / E: agita] 1 Mișcare bruscă, în toate direcțiile Si: agitat1 (1). 2 Clătinare. 3 Zguduire. 4 Frământare. 5 Amestecare a două sau a mai multor substanțe prin clătinarea lor (într-un vas) Si: agitat1 (5). 6 (Fam; d. ființe) Manifestare prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări, a emoțiilor, a neliniștii Si: agitat1 (6). 7 (Fig) Frământare. 8 (Fig) Ațâțare.

Agitare ≠ calmare, domolire, liniștire

AGITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) agita; agitație. [< agita].

AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unor enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.

AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. A mișca repede încoace și încolo; a clătina. V. flutura. Zgripsorul își agită aripele cu disperare. SADOVEANU, N. F. 34. Un geam e spart, și vîntul Perdeaua cînd agită îți pare că-năuntru O inimă palpită! MACEDONSKI, O. I 19. ◊ Refl. O parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră. SADOVEANU, N. F. 62. ♦ (Cu privire la lichide) A pune în mișcare pentru a amesteca părțile componente. V. scutura. (Refl. pas.) Să se agite conținutul înainte de întrebuințare. 2. Refl. (Despre oameni, familiar) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări; a fi neliniștit, a fi în fierbere; a se frămînta. Ce te agiți atîta?

AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina. 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări; a se frământa. ♦ Tranz. A răzvrăti, a revolta. – Fr. agiter (lat. lit. agitare).

agitá (a ~) vb., ind. prez. 3 agítă

agitá vb., ind. prez. 1 sg. agít, 3 sg. și pl. agítă

agitá [At: MACEDONSKI, O. I, 19 / Pzi: agít / E: fr agiter, lat agitare] 1-2 vtr A (se) mișca repede încoace și încolo Si: a (se) clătina, a (se) zgudui. 3-4 vtr (Fig) A (se) frământa. 5 vt A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 6 vr (Fam; d. ființe) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate sub impulsul unei enervări, a emoțiilor, a neliniștii. 7 vt (Fig) A ridica masele (la revoltă) Si: a ațâța, a răzvrăti. 8 vt (Îe) A ~ o idee (sau chestiune, problemă) A discuta public o idee (chestiune, problemă) în vederea rezolvării ei.

AGITÁ vb. 1. a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobâlțâi. (~ lichidul din eprubetă.) 3. v. stârni. 4. v. flutura. 5. a se frământa, a se neliniști, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atâta!) 6. v. forfoti. 7. v. instiga. 8. a se mișca. (Masele se ~.)

A (se) agita ≠ a (se) calma, (se) liniști, a (se) potoli

A se agita ≠ a (se) astâmpăra, a se domoli, a se potoli

AGITÁ vb. I. 1. tr. A clătina, a flutura. ♦ A ațâța; a scormoni. ♦ A discuta, a produce vâlvă în public (cu privire la o anumită chestiune). 2. refl. (fam.) A fi neliniștit, a se frământa. ♦ A se zbuciuma, a fi în neastâmpăr. [P.i. agit. / < lat. agitare, cf. fr. agiter, it. agitare].

Intrare: agitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agitare agitarea
plural agitări agitările
genitiv-dativ singular agitări agitării
plural agitări agitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: agita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agita agitare agitat agitând singular plural
agi agitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agit (să) agit agitam agitai agitasem
a II-a (tu) agiți (să) agiți agitai agitași agitaseși
a III-a (el, ea) agi (să) agite agita agită agitase
plural I (noi) agităm (să) agităm agitam agitarăm agitaserăm, agitasem*
a II-a (voi) agitați (să) agitați agitați agitarăți agitaserăți, agitaseți*
a III-a (ei, ele) agi (să) agite agitau agita agitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)