3 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face (pe cineva) ager la minte, a-i ascuți cuiva spiritul.

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.

agerí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agerésc, imperf. 3 sg. agereá; conj. prez. 3 să agereáscă

agerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agerésc, imperf. 3 sg. agereá; conj. prez. 3 sg. și pl. agereáscă

agerí vtr [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 274/8 / V: (înv) îna- / E: ager] 1-2 (Rar) A (se) face ager.

AGERÍ vb. v. cizela, stiliza.

AGERÍ vb. (fig.) a (se) ascuți. (S-a ~ la minte.)

ÁGER, -Ă, ageri, -e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten. 2. Isteț, deștept. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. 3. (Înv.; despre obiecte) Tăios, ascuțit. – Lat. agilis.

ÁGER, -Ă, ageri,-e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten, îndemînatic. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul, cu ochiul țintit la pradă, cu brațul ager la trăgaci. ODOBESCU, S. III 35. Doi vulturi ageri, zburînd din vîrf de munte, Se-nalță pînă-n ceruri. ALECSANDRI, P. A. 203. Caii repezi, ageri, cu coame răsfirate... La sunete de luptă pe cîmp își luau zbond. ALEXANDRESCU, P. 144. Strînse el ostași mulțime, Tot voinici de călărime Și ageri, cu măiestrie La arc și vînătorie. TEODORESCU, P. P. 170. ◊ Fig. Merge spumegînd de se perde în alte ape, agerul părău! NEGRUZZI, S. I 196. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «la» sau «de») Fiul împăratului era mai ager de mînă. ISPIRESCU, L. 370. Țăranii săcui, mai ageri la picior și cunoscind locurile, se urcă mai cu înlesnire. BĂLCESCU, O. II 255. ◊ (Substantivat, rar) Și iar ia securea-n grabă, Ca un ager l-a sa treabă. PANN, P. V. I 92. 2. (Despre persoane, uneori determinat prin «la minte») Isteț, deștept, priceput, iscusit. Deși nu era prea ager întru înțelegerea sufletului semenilor săi, vistiernicul putea ceti cu destulă ușurință bucuria lui lonuț. SADOVEANU, F. J. 101. Copilul... era foarte ager și isteț. SBIERA, P. 115. Atunci împăratul, minăm că i-a trimis dumnezeu un așa ginere ager la minte, se coborî de pe scaunul împărăției. ISPIRESCU, L. 252. 3. (Despre ochi, p. ext. despre privire) Vioi, pătrunzător. Ne-a privit pe toți drept cu ochii lui ageri, streșiniți de sprincene castanii. SADOVEANU, N. F. 12. Ochii lor ageri luceau în vîlvoarea primelor focuri. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ (Adverbial) De ce? a întrebat Mitrea privind ager pe omul stăpînirii. SADOVEANU, M. C. 37. 4. (Popular și arhaizant, despre obiecte ascuțite) Tăios. Gîdea să-și facă sabia mai ageră! SADOVEANU, D.P. 129. Toate [dobitoacele erau] cu gurile căscate, toate cu dinții ageri și cu gheare ascuțite. RETEGANUL, P. III 30. ◊ Fig. Niciodată nu intrase tata în asemenea mînie albă și ageră ca o lamă de brici. SADOVEANU, N. F. 47.

ÁGER, -Ă, ageri, -e, adj. 1. Iute în mișcări; sprinten. 2. Isteț, deștept, priceput. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător. 3. (Înv. și arh., despre obiecte ascuțite) Tăios. – Lat. agilis.

áger adj. m., pl. ágeri; f. ágeră, pl. ágere

áger adj. m., pl. ágeri; f. sg. ágeră, pl. ágere

áger, -ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 228/33 / PI: -i, -e / E: lat agilis] 1 a Iute în mișcări Si: sprinten. 2 a (D. minte, inteligență) Isteț. 3 a (D. ochi, privire) Pătrunzător. 4 a (Înv; d. obiecte) Tăios. 5 a (Înv) Mânios. 6 s (Pop; îs) ~ ul pământului Monstru.

ÁGER adj. 1. v. sprinten. 2. v. inteligent. 3. v. perspicace.

ÁGER adj. v. ascuțit, tăios.

Ager ≠ greoi, molatic, molâu, nătărău, bleg, neghiob, nerod, obtuz, prost, prostănac, tâmp, tont, mărginit, nătâng, năuc, redus

áger (ágeră), adj. – Agil, iute, ușor. Lat. ăgĭlis, cu schimbare de decl. (Cipariu, Anal., 59; Gram., II, 344; Pușcariu 37; Candrea-Dens., 19; REW 230; DAR). Există și dubletul agil (‹ fr. agile); nu se confundă cu el, întrucît agil presupune o agilitate pur materială, în timp ce ager presupune o anume nuanță de agerime intelectuală. Der. ageri, vb. (a face mai ager; a ascuți la vîrf); agerime, s. f.

ÁGER ~ă (~i, ~e) 1) Care vădește ușurință în mișcări; sprinten; iute; vioi. 2) Care este isteț la minte; inteligent. 3) (despre ochi) Care te străpunge; pătrunzător; săgetător. /<lat. agilis

Intrare: ageri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ageri agerire agerit agerind singular plural
agerește ageriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ageresc (să) ageresc ageream agerii agerisem
a II-a (tu) agerești (să) agerești agereai ageriși ageriseși
a III-a (el, ea) agerește (să) agerească agerea ageri agerise
plural I (noi) agerim (să) agerim ageream agerirăm ageriserăm, agerisem*
a II-a (voi) ageriți (să) ageriți agereați agerirăți ageriserăți, ageriseți*
a III-a (ei, ele) ageresc (să) agerească agereau ageri ageriseră
Intrare: ager
ager adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ager agerul ageră agera
plural ageri agerii agere agerele
genitiv-dativ singular ager agerului agere agerei
plural ageri agerilor agere agerelor
vocativ singular
plural
Intrare: agere
agere
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agere agerea
plural ageri agerile
genitiv-dativ singular ageri agerii
plural ageri agerilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)