2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

admís, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iși, ~e / E: admite] 1 Primit ca bun. 2 Socotit ca adevărat. 3-4 (Și cu sens concesiv) Care este de acord cu ceva. 5 Îngăduit. 6 (D. o cerere) Căreia i s-a dat curs favorabil. 7 (D. un solicitator) Primit. 8 (D. un candidat) Acceptat.

admis a. 1. primit într’o adunare; 2. adoptat de uz.

admíte vt [At: EMINESCU, N. 44 / Pzi: admít/ E: fr admettre, lat admittere] 1 A primi drept bun. 2 A considera ca adevărat. 3 A fi (provizoriu) de acord cu ceva. 4 A îngădui. 5 A da curs favorabil unei cereri. 6 A primi un solicitator. 7 A accepta un candidat.

ADMÍTE, admit, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.

ADMÍTE, admít, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.

ADMÍTE, admit, vb. III. Tranz. 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat și conform cu realitatea. Deschise o carte veche... o astrologie... bazată pe sistemul care admite pămîntul de centrid arhitecturii lumești. EMINESCU, N. 44. 2. A îngădui, a permite, a tolera. Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-și găsească loc scepticii, oportuniștii, capitaliștii, trădătorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2624. ♦ A fi (provizoriu) de acord cu ceva. Admit că ai fost ocupat. Puteai totuși să dai un semn de viață. ◊ Dacă admit în principiu acest gest, pot să le admit atunci pe toate. CAMIL PETRESCU, U. N. 187. 3. (Cu privire la o cerere, o doleanță, o reclamație) A da curs favorabil, a primi ca valabil. Cererea a fost admisă. ♦ (Complementul indică pe solicitator) A primi, a înscrie. Comisia a admis pe toți candidații prezentați la examen. – Formă gramaticală: part. admis.

ADMÍTE, admít, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a înscrie pe un solicitator, pe un candidat. – Fr. admettre (lat. lit. admittere).

ADMÍTE vb. III. tr. A primi, a lua drept bun, a socoti adevărat. ♦ A îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A înscrie, a primi (la un examen). [< lat. admittere, cf. fr. admettre].

ADMÍTE vb. tr. 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a îngădui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< lat. admittere, după fr. admettre)

A ADMÍTE admít tranz. 1) A considera ca fiind adevărat sau posibil. 2) A accepta provizoriu, în calitate de simplă ipoteză. 3) (cereri, doleanțe, reclamații) A considera ca fiind valabil. 4) (candidați la examene, la un concurs etc.) A permite să participe. /

admite v. 1. a primi (prin favoare): a admite într’o societate; 2. a recunoaște de adevărat.

*admít, -mis, a -mite v. tr. (lat. admittere. V. trimet). Primesc, încuviințez: admit într’o societate. Recunosc ca adevărat: admit un principiŭ. Tolerez: această afacere nu admite nicĭ o întîrziere. Primesc favorabil: admit o cerere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

admíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. admít, imperf. 3 sg. admiteá; conj. prez. 3 să admítă; ger. admițấnd; part. admís

admíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. admít, imperf. 3 sg. admiteá; conj. prez. 3 sg. și pl. admítă; ger. admițând; part. admís


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADMÍS adj. 1. v. aprobat. 2. acceptat, primit, reușit. (Candidat ~.) 3. v. acceptat.

ADMIS adj. 1. acceptat, aprobat. (O cerere ~.) 2. acceptat, primit. (Candidați ~ și candidați respinși la concurs.) 3. acceptat, recunoscut, (înv.) recept. (O opinie ~.)

ADMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a primi. (L-a ~ la club.) 3. v. consimți. 4. a accepta, a mărturisi, a recunoaște. (Până la urmă a ~ că așa este.) 5. v. îngădui. (Cum poți ~ una ca asta?) 6. v. împărtăși. 7. v. presupune.

ADMITE vb. 1. a accepta, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a se prinde, (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a primi. (L-a ~ la club.) 3. a accepta, a consimți, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?) 4. a accepta, a mărturisi, a recunoaște. (Pînă la urmă a ~ că așa este.) 5. a accepta, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a obicni, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Cum poți ~ una ca asta?) 6. a accepta, a împărtăși, a primi. (Nu ~ opiniile lui.) 7. a presupune, a spune, a zice. (Să ~ că nu-i cum susții.)

arată toate definițiile

Intrare: admis
admis adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admis
  • admisul
  • admisu‑
  • admi
  • admisa
plural
  • admiși
  • admișii
  • admise
  • admisele
genitiv-dativ singular
  • admis
  • admisului
  • admise
  • admisei
plural
  • admiși
  • admișilor
  • admise
  • admiselor
vocativ singular
plural
Intrare: admite
verb (VT623)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • admite
  • admitere
  • admis
  • admisu‑
  • admițând
  • admițându‑
singular plural
  • admite
  • admiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • admit
(să)
  • admit
  • admiteam
  • admisei
  • admisesem
a II-a (tu)
  • admiți
(să)
  • admiți
  • admiteai
  • admiseși
  • admiseseși
a III-a (el, ea)
  • admite
(să)
  • admi
  • admitea
  • admise
  • admisese
plural I (noi)
  • admitem
(să)
  • admitem
  • admiteam
  • admiserăm
  • admiseserăm
  • admisesem
a II-a (voi)
  • admiteți
(să)
  • admiteți
  • admiteați
  • admiserăți
  • admiseserăți
  • admiseseți
a III-a (ei, ele)
  • admit
(să)
  • admi
  • admiteau
  • admiseră
  • admiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

admite

  • 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: permite tolera îngădui antonime: interzice refuza respinge 4 exemple
    exemple
    • Deschise o carte veche... o astrologie... bazată pe sistemul care admite pămîntul de centrul arhitecturii lumești. EMINESCU, N. 44.
      surse: DLRLC
    • Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-și găsească loc scepticii, oportuniștii, capitaliștii, trădătorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2624.
      surse: DLRLC
    • Admit că ai fost ocupat. Puteai totuși să dai un semn de viață.
      surse: DLRLC
    • Dacă admit în principiu acest gest, pot să le admit atunci pe toate. CAMIL PETRESCU, U. N. 187.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A da curs favorabil unei cereri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Cererea a fost admisă.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A primi un solicitator, a accepta un candidat.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: primi (verb) înscrie un exemplu
      exemple
      • Comisia a admis pe toți candidații prezentați la examen.
        surse: DLRLC

etimologie: