7 definiții pentru adaus

adáus sn vz adaos

ADÁUS s. n. v. adaos.

adáus și adáos n., pl. urĭ saŭ e (vechiu part. al luĭ adaug). Lucru adăugat (obiecte, banĭ, ș. a.): adaus de leafă. Anexă, suplement, apendice: un adaus la o carte. A fi într’adaus, a fi gravidă.

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare.** (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var: adaus s. n.] – V. adaoge.

Intrare: adaus
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adaus
  • adausul
  • adausu‑
plural
  • adausuri
  • adausurile
genitiv-dativ singular
  • adaus
  • adausului
plural
  • adausuri
  • adausurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)