3 intrări

37 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adâncí [At: CORESI, PS. 255/8 / Pzi: -ncesc / E: lat *adancare, cf adânc] 1 vt A face (mai) adânc (1) Si: (înv) a adânca (1). 2 vr A pătrunde în adâncime (2) Si: (înv) a adânca (2). 3 vr (Fig) A se lăsa absorbit în... Si: a adânca (3). 4 vt (Fig) A cerceta în profunzime Si: a aprofunda, a adânca (4).

ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure.Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc.

ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure.Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc.

ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adânc, a săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se depărta; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure.Tranz. și refl. Fig. A (se) cufunda (în...), a absorbi sau a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a analiza. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea... s-a adâncit și mai mult în ființa mea (SADOVEANU). [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc2.

adâncí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncésc, imperf. 3 sg. adânceá; conj. prez. 3 să adânceáscă

adâncí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncésc, imperf. 3 sg. adânceá; conj. prez. 3 sg. și pl. adânceáscă

ADÂNCÍ vb. 1. v. afunda. 2. a se afunda, a se cufunda, a se înfunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i s-au ~ în cap.) 3. v. căsca. 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.)

ADÂNCÍ vb. v. aprofunda.

A ADÂNCÍ ~ésc tranz. 1) A face mai adânc. ~ o fântână. 2) A cerceta profund; a studia serios; a aprofunda. ~ o teză. 3) (idei, teorii etc.) A completa cu idei noi; a aprofunda; a dezvolta. /Din adânc

A SE ADÂNCÍ mă ~ésc intranz. 1) A intra în adâncime; a înainta spre interior. ~ în livadă. ~ în pământ. 2) fig. A se lăsa cuprins (de ceva); a se cufunda. ~ în lectură. ~ în amintiri. 3) fig. A se desfășura din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se accentua. Vrajba se ~ește. /Din adânc

adâncì v. 1. a se afunda: 2. fig. a se absorbi.

adấnc, -ă [At: Cuv. D. BĂTR. II, 454 / Pl: ~nci / E: lat aduncus ] 1 a (D. ape, cavități etc.) Care are fundul la distanță (relativ) mare de marginea de sus Si: adâncat, adâncit, adâncos, afund. 2 a (Îe) A ajunge (sau a trăi) până la ~ nci bătrâneți A ajunge (sau a trăi) până la o vârstă înaintată. 3-4 a, av Care se află sau se întinde departe (în interior sau pe orizontală). 5 a Care este greu de străbătut Si: compact, des. 6-7 a, av Care vine sau pare că vine din interior. 8 a (Fig; d. senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 9-10 a, av (D. voce, timbru, ton) Grav. 11 a (D. culori) Închis. 12-13 a, av (Fig) Care ține de esența, de fondul lucrurilor Si: profund, serios, temeinic. 14-15 a, av Desăvârșit. 16-17 a, av Deplin. 18-19 a, av Total.

adâncá vtr [At: PSALT. SCH. 1522/4 / Pzi: -chez, adânc / E: adânc] (Înv) 1-4 A (se) adânci (1-4).

ADẤNC, -Ă, (I) adânci, adj., (II) adâncuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial; fig.) Profund. A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. Suspin adânc.Fig. (Despre senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. 5. Fig. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. 6. Fig. Desăvârșit, deplin, total. O liniște adâncă. II. S. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ◊ Expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins; p. ext. loc ascuns, așezat departe. – Lat. aduncus.

ADẤNC, -Ă, (I) adânci, adj., (II) adâncuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial; fig.) Profund. A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. Suspin adânc.Fig. (Despre senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. 5. Fig. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. 6. Fig. Desăvârșit, deplin, total. O liniște adâncă. II. S. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ◊ Expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins; p. ext. loc ascuns, așezat departe. – Lat. aduncus.

ADÎ́NC2, -Ă, adînci, adj. I. 1. (Despre cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de deschizătură, de gură. Bubuie văile adîncile. BENIUC, V. 109. Ajunseră în capul unei văgăuni largi și adînci, crăpată peste maturi de scurgerea apelor. PREDA, Î. 137. Cheia [se află) în buzunarul adînc de la rochia țîțacăi. SADOVEANU, N. F. 23. ◊ (Despre ape, considerînd distanța dintre fund și suprafață) Din balta lui Iftode se trage spre Moldova un cot nu tocmai adînc. SADOVEANU, N. F. 29. Apele line sînt adînci (= oamenii liniștiți în aparență ascund adesea porniri sau însușiri nebănuite). ◊ Fig. Luna limpede înflorea ca o față de aur pe săninul adînc al ceriului. EMINESCU, N. 29. O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi! EMINESCU, O. I 80. ◊ (Adverbial) Fata-i întinse mînile și se priviră adînc în luminile ochilor, pe cînd muzica adia. SADOVEANU, O. IV 95. Ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric. EMINESCU, O. I 172. ◊ (Urmat de determinări care indică o măsură) Cum ajung în pădure, sapă o groapă adîncă de un stat de om. CREANGĂ, P. 224. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) pînă la adînci bătrînețe = (a trăi etc.) pînă la o vîrstă înaintată, la care cu greu ajunge cineva. Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrînețe. DELAVRANCEA, A. 122. Au trăit... veseli și fericiți... pînă la adinei bătrînețe. CARAGIALE, O. III 85. ♦ (Despre diferite materii formînd un strat orizontal) Gros. Huma udă... nu era mai adîncă de două-trei capete. DUMITRIU, B. F. 63. 2. Care se află sau se întinde departe în (sau spre) interior. Strat adînc. Rădăcină adîncă. ◊ (Adverbial) Mai adînc nu pătrunseră ploile. DUMITRIU, B. F. 63. ◊ Fig. [Luceafărul] o urma adînc în vis. De suflet să se prindă. EMINESCU, O. I 168. ♦ Care se întinde departe (în linie orizontală). Pedestrimea... se rinduia în «falange» sau «gloate adînci». BĂLCESCU, O. I 26. ♦ Greu de străbătut, des, compact. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul. ODOBESCU, S. III 35. ♦ Care vine sau pare că vine din interior; profund. Scoteam cîte-un suspin adînc din piepturile noastre. CREANGĂ, A. 124. ◊ (Adverbial) Se sprijini pe speteaza fotoliului și răsuflă adînc. DUMITRIU, B. F. 93. Arendașul suspină adînc. REBREANU, R. I 168. Răsuflă adînc de oboseală. CARAGIALE, O. III 52. ♦ Întins, vast. Și clocotesc și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, PATR. 67. 3. (Despre mișcări, în special despre plecăciuni, saluturi) Făcut prin înclinarea corpului (aproape) pînă jos. Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina Cu adîncă temenea. ALECSANDRI, P. P. 108. 4. (Despre voce, ton, timbru) Jos, profund, grav. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin, în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202 ◊ (Adverbial) Încet, adînc răsună cântările de clerici. EMINESCU, O. I 88. ♦ (Despre culori) Intens. Cerul e de un albastru adînc. ◊ (Adverbial) În aer era aur și-n grădine miros și-o umbră adînc-viorie. EMINESCU, N. 57. II. Fig. 1. (Despre noțiuni abstracte; în opoziție cu superficial) Care ține de esența lucrurilor, care pătrunde în fondul, în miezul lucrurilor; temeinic, profund. Convingerea adîncă de venirea unor vremuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată [pe Beldiceanu]. IONESCU- RION, C. 127. Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ (Adverbial) Ideologia marxist-leninistă pătrunde tot mai adînc și mai larg in mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/4. 2. (Cu nuanță intensivă) Desăvîrșit, deplin, total, intens; profund. O liniște adîncă domnea în pădure. SADOVEANU, O. VII 37. O noapte cumplită și-adîncă se varsă de sus. COȘBUC, P. I 294. Începu să miște și să se scoale ca dintr-un somn adînc. ISPIRESCU, L. 103. V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62. ◊ (Adverbial) Pentru tăria paginilor tale Izbind în coasta veacului apus, Și pentru adevărul ce l-ai spus – Adînc îți mulțumim, Caragiale. CASSIAN, H. 77. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU, O. I 120. 3. (Neobișnuit, despre noțiuni de timp) Tîrziu. Era în ceasul adînc de după miezul nopții. CAMILAR, TEM. 130. – Pl. f. și: (învechit) adînce (EMINESCU, L. P. 180).

ADÎNCÍ, adîncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adînc, a săpa în adîncime. Ar mai trebui adîncită [groapa]. SAHIA, N. 88. ◊ Refl. Cutele obrazului i s-au adîncit cu vîrsta. ◊ Ochii mari, închiși și adînciți în frunte. EMINESCU, N. 11. 2. Refl. A intra, a pătrunde în adîncime; a se duce, a înainta spre fund, spre interior. S-au adîncit în inima pădurii. ♦ (Poetic) A se depărta, a pieri, a dispărea din cîmpul vizual; a se face nevăzut. Fluviul lat se adîncea în păduri întunecate. EMINESCU, N. 67. Călărețu-n zare trist se adîncește. ALECSANDRI, P. III 152. ◊ Fig. A se cufunda (în... ), a fi absorbit (de... ). Tînărul, după invitația lui Iuga, se adînci în studiul listei de bucate. REBREANU, R. I 34. Se adîncea în amintirile copilăriei. BART, E. 346. În curtea bisericilor vechi... te adîncești în gînduri parc-ai vrea să știi cine odihnește sub pămîntul încărcat cu ștevie, cu urzici și pelin. DELAVRANCEA, S. 214. ◊ Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «în») Ce te poate adînci acuma în așa de neagră mîhnire? CARAGIALE, O. III 61. Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229. 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a înțelege temeinic. Adîncit-am pînă-n funduri tot ce e filozofie. MACEDONSKI, O. I 271. 4. Refl. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea pîrei dădacei mele împotriva domnului inginer al nostru s-a adîncit și mai mult înființa mea. SADOVEANU, N. F. 133. O prăpastie se adîncea între noi, deși avusesem o identitate perfectă în felul de a gîndi și privi viața și lumea in care trăiam. BART, E. 227.

ADẤNC2, -Ă, adânci, adj., I. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ◊ Fig. (Adverbial) A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. Pădure adâncă ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Adâncul frunziș al codrului (ODOBESCU). ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior; profund. Suspin adânc. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea profundă a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Jos, grav. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund. Adânca erudiție a acestui dascăl (NEGRUZZI). 2. Desăvârșit, deplin, total, nemărginit. O liniște adâncă domnea în pădure (SADOVEANU). – Lat. aduncus.

Intrare: adânc (adj.)
adânc (adj.A75) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adânc adâncul adâncă adânca
plural adânci adâncii adânci adâncile
genitiv-dativ singular adânc adâncului adânci adâncii
plural adânci adâncilor adânci adâncilor
vocativ singular
plural
adânc (adj.A10) adjectiv
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adânc adâncul adâncă adânca
plural adânci adâncii adânce adâncele
genitiv-dativ singular adânc adâncului adânce adâncei
plural adânci adâncilor adânce adâncelor
vocativ singular
plural
Intrare: adânca (1 adânc)
adânca (1 adânc) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adânca adâncare adâncat adâncând singular plural
adâncă adâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adânc (să) adânc adâncam adâncai adâncasem
a II-a (tu) adânci (să) adânci adâncai adâncași adâncaseși
a III-a (el, ea) adâncă (să) adânce adânca adâncă adâncase
plural I (noi) adâncăm (să) adâncăm adâncam adâncarăm adâncaserăm, adâncasem*
a II-a (voi) adâncați (să) adâncați adâncați adâncarăți adâncaserăți, adâncaseți*
a III-a (ei, ele) adâncă (să) adânce adâncau adânca adâncaseră
Intrare: adânci
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adânci adâncire adâncit adâncind singular plural
adâncește adânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adâncesc (să) adâncesc adânceam adâncii adâncisem
a II-a (tu) adâncești (să) adâncești adânceai adânciși adânciseși
a III-a (el, ea) adâncește (să) adâncească adâncea adânci adâncise
plural I (noi) adâncim (să) adâncim adânceam adâncirăm adânciserăm, adâncisem*
a II-a (voi) adânciți (să) adânciți adânceați adâncirăți adânciserăți, adânciseți*
a III-a (ei, ele) adâncesc (să) adâncească adânceau adânci adânciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

adânc (adj.)

  • 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață.
    exemple
    • Bubuie văile adîncile. BENIUC, V. 109.
      surse: DLRLC
    • Ajunseră în capul unei văgăuni largi și adînci, crăpată peste maluri de scurgerea apelor. PREDA, Î. 137.
      surse: DLRLC
    • Cheia (se află) în buzunarul adînc de la rochia țîțacăi. SADOVEANU, N. F. 23.
      surse: DLRLC
    • Din balta lui Iftode se trage spre Moldova un cot nu tocmai adînc. SADOVEANU, N. F. 29.
      surse: DLRLC
    • figurat Luna limpede înflorea ca o față de aur pe săninul adînc al ceriului. EMINESCU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • figurat O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi! EMINESCU, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • adverbial Fata-i întinse mînile și se priviră adînc în luminile ochilor, pe cînd muzica adia. SADOVEANU, O. IV 95.
      surse: DLRLC
    • adverbial Ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric. EMINESCU, O. I 172.
      surse: DLRLC
    • (Urmat de determinări care indică o măsură) Cum ajung în pădure, sapă o groapă adîncă de un stat de om. CREANGĂ, P. 224.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Apele line sunt adânci = oamenii liniștiți în aparență ascund adesea porniri sau însușiri nebănuite.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrînețe. DELAVRANCEA, A. 122.
        surse: DLRLC
      • Au trăit... veseli și fericiți... pînă la adînci bătrînețe. CARAGIALE, O. III 85.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • A privi adânc.
        surse: DEX '09
    • 1.4. Despre diferite materii formând un strat orizontal:
      surse: DLRLC sinonime: gros (adj.) un exemplu
      exemple
      • Huma udă... nu era mai adîncă de două-trei capete. DUMITRIU, B. F. 63.
        surse: DLRLC
  • 2. adesea adverbial Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Rădăcină adâncă. Strat adânc.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • adverbial Mai adînc nu pătrunseră ploile. DUMITRIU, B. F. 63.
      surse: DLRLC
    • adverbial figurat [Luceafărul] o urma adînc în vis. De suflet să se prindă. EMINESCU, O. I 168.
      surse: DLRLC
    • figurat Pedestrimea... se rînduia în «falange» sau «gloate adînci». BĂLCESCU, O. I 26.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Greu de străbătut.
      exemple
      • Pădure adâncă.
        surse: DEX '09
      • Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul. ODOBESCU, S. III 35.
        surse: DLRLC
      • Și clocotesc și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, PATR. 67.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Care vine sau pare că vine din interior.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Scoteam cîte-un suspin adînc din piepturile noastre. CREANGĂ, A. 124.
        surse: DLRLC
      • adverbial Se sprijini pe speteaza fotoliului și răsuflă adînc. DUMITRIU, B. F. 93.
        surse: DLRLC
      • adverbial Arendașul suspină adînc. REBREANU, R. I 168.
        surse: DLRLC
      • adverbial Răsuflă adînc de oboseală. CARAGIALE, O. III 52.
        surse: DLRLC
    • 2.3. figurat Despre senzații, sentimente etc.:
      surse: DEX '09 sinonime: intens profund puternic
  • 3. adesea adverbial (Despre plecăciuni, saluturi etc.) Făcut prin înclinarea mare a corpului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina Cu adîncă temenea. ALECSANDRI, P. P. 108.
      surse: DLRLC
  • 4. adesea adverbial Despre voce, ton, timbru:
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: grav jos (adj.) profund 2 exemple
    exemple
    • Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin, în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202.
      surse: DLRLC
    • adverbial Încet, adînc răsună cântările de clerici. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC
  • 5. Despre culori:
    surse: DLRLC sinonime: intens 2 exemple
    exemple
    • Cerul e de un albastru adânc.
      surse: DLRLC
    • adverbial În aer era aur și-n grădine miros și-o umbră adînc-viorie. EMINESCU, N. 57.
      surse: DLRLC
  • 6. figurat adesea adverbial Care ține de esența, de fondul lucrurilor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: profund serios temeinic 3 exemple
    exemple
    • Convingerea adîncă de venirea unor vremuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată [pe Beldiceanu]. IONESCU- SION, C. 127.
      surse: DLRLC
    • Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I 7.
      surse: DLRLC
    • adverbial Ideologia marxist-leninistă pătrunde tot mai adînc și mai larg în mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/4.
      surse: DLRLC
  • 7. figurat Cu nuanță intensivă:
    exemple
    • O liniște adîncă domnea în pădure. SADOVEANU, O. VII 37.
      surse: DLRLC
    • O noapte cumplită și-adîncă se varsă de sus. COȘBUC, P. I 294.
      surse: DLRLC
    • Începu să miște și să se scoale ca dintr-un somn adînc. ISPIRESCU, L. 103.
      surse: DLRLC
    • V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62.
      surse: DLRLC
    • adverbial Pentru tăria paginilor tale Izbind în coasta veacului apus, Și pentru adevărul ce l-ai spus – Adînc îți mulțumim, Caragiale. CASSIAN, H. 77.
      surse: DLRLC
    • adverbial Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU, O. I 120.
      surse: DLRLC
  • 8. neobișnuit Despre noțiuni de timp:
    surse: DLRLC sinonime: târziu un exemplu
    exemple
    • Era în ceasul adînc de după miezul nopții. CAMILAR, TEM. 130.
      surse: DLRLC

etimologie: