2 intrări
28 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACUZÁ, acúz, vb. I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăți; a imputa. 2. A arăta, a vădi, a manifesta o reacție. – Din fr. accuser, lat. accusare.
acuza vt [At: SAHIA, N. 68 / Pzi: acúz / E: fr accuser, lat accusare] 1 A formula o plângere (injustiție) împotriva cuiva Si: a inculpa, a învinui, a învinovăți, a pârî (4). 2 (Frm) A face evident Si: a arăta, a vădi, a manifesta (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACUZÁ, acúz, vb. I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăți. 2. (Franțuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACUZÁ, acuz, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau de propoziții completive indirecte) A imputa cuiva o greșeală, un delict, o crimă; a învinui, a învinovăți. A fost acuzat de crimă. ◊ De la 1866 și pînă astăzi n-a fost afacere, n-a fost răscumpărare, n-a fost concesie și întreprindere mai însemnată în care glasul public să nu acuze pe rege că și-a băgat mîinile pretutindeni și că le-a scos întotdeauna pline cu acțiuni și cu aur, pentru el sau pentru protejații lui. LIT. ANTIMONARHICĂ 168. ◊ Absol. Faptele acuză.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACUZÁ, acúz, vb. I. Tranz. A imputa cuiva o greșeală, un delict, o crimă etc; a învinui, a învinovăți.- Fr. accuser (lat. lit. accusare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACUZÁ vb. I. tr. 1. A învinui, a învinovăți; a imputa. ♦ (Jur.) A imputa cuiva un delict, o crimă. 2. (Rar) A arăta, a vădi, a dovedi, a manifesta. [< fr. accuser, cf. it., lat. accusare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACUZÁ vb. tr. 1. a învinui, a învinovăți; a incrimina. ◊ (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă. 2. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta. (< fr. accusare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ACUZÁ acúz tranz. (persoane) A considera vinovat; a învinui; a învinovăți. ~ de furt. /<fr. accuser, lat. accusare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acuzà v. 1. a declara culpabil, a învinovăți; 2. a pârî, a trage în judecată; 3. (vorbind de lucruri) a servi de dovadă: aceste fapte îl acuză; 4. fig. a imputa în genere: nu acuza soarta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACÚZĂ, acuze, s. f. Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acúză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: acuza] (Liv) Acuzare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACÚZĂ, acuze, s. f. (Livr.) Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACÚZĂ s.f. (Jur.; liv.) Învinuire, acuzare. [< acuza, cf. it. accusa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACÚZĂ s. f. acuzare. (< it. accusa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*acúz, a -á v. tr. (lat. ac-cusare, d. ad, la, și causa, cauză, proces. V. s-cuz). Învinovățesc, pîrăsc: îl acuza de furt. Fig. Trădez, daŭ de gol: faptele-l acuzaŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
acuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 acúză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acuzá vb., ind. prez. 1 sg. acúz, 3 sg. și pl. acúză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acúză s. f., g.-d. art. acúzei; pl. acúze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acúză s. f., g.-d. art. acúzei; pl. acúze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acuz.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acuza
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exempleexemple
- De la 1866 și pînă astăzi n-a fost afacere, n-a fost răscumpărare, n-a fost concesie și întreprindere mai însemnată în care glasul public să nu acuze pe rege că și-a băgat mîinile pretutindeni și că le-a scos întotdeauna pline cu acțiuni și cu aur, pentru el sau pentru protejații lui. LIT. ANTIMONARHICĂ 168.surse: DLRLC
- absolut Faptele acuză.surse: DLRLC
- surse: DN un exempluexemple
- A fost acuzat de crimă.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză accusersurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină accusaresurse: DEX '09 DEX '98 DN