2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acompaniere sf [At: SBIERA, F. S. 326 / P: ~ni-e~ / Pl: ~ri / E: acompania] Executare a părții de acompaniament a unei piese muzicale.

ACOMPANIÉRE s.f. Acțiunea de a acompania. [Pron. -ni-e-. / < acompania].

acompania vt [At: EMINESCU, N. 46 / P: ~ni-a / Pzi: ~iéz / E: fr accompagner] 1 A însoți. 2 A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale.

ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr: -ni-a] – Din fr. accompagner.

ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Din fr. accompagner.

ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți, a susține o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical, cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. 2. (Franțuzism) A întovărăși, a însoți, a petrece -pe cineva, a merge împreună cu cineva. Poți să mă acom- paniezi pînă la gară? – Pronunțat: -ni-a.

ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți o melodie cântată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Fr. accompagner.

ACOMPANIÁ vb. I. tr. 1. A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. A însoți, a întovărăși pe cineva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].

ACOMPANIÁ vb. tr. 1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. a însoți pe cineva. (< fr. accompagner)

A ACOMPANIÁ ~éz tranz. 1) (interpreți sau melodii) A susține printr-un acompaniament. 2) (persoane) A urma în calitate de însoțitor; a însoți; a întovărăși; a conduce. /<fr. accompagner

acompanià v. 1. a însoți (din amicie sau politeță), a petrece pe cineva; 2. a însoți cu un instrument sau cu vocea partea principală a unei bucăți muzicale.

*acompaniéz v. tr. (fr. accompagner). Merg împreună cu cineva, conduc, însoțesc. Escortez. Muz. Cînt împreună cu cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acompaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. acompaniérii; pl. acompaniéri

acompaniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. acompaniérii; pl. acompaniéri

acompaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 acompaniáză, 1 pl. acompaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să acompaniéze; ger. acompaniínd (-ni-ind)

acompaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg. și pl. acompaniáză, 1 pl. acompaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. acompaniéze; ger. acompaniínd (sil. -ni-ind)

acompania (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. acompaniază, 1 pl. acompaniem, 2 pl. acompaniați, ger. acompaniind, part. acompaniat)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACOMPANIÉRE s. v. însoțire.

ACOMPANIERE s. conducere, însoțire, întovărășire, petrecere. (~ cuiva pînă la poartă.)

ACOMPANIÁ vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. v. însoți.

arată toate definițiile

Intrare: acompaniere
acompaniere substantiv feminin
  • silabație: -ni-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acompaniere
  • acompanierea
plural
  • acompanieri
  • acompanierile
genitiv-dativ singular
  • acompanieri
  • acompanierii
plural
  • acompanieri
  • acompanierilor
vocativ singular
plural
Intrare: acompania
  • silabație: -ni-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acompania
  • acompaniere
  • acompaniat
  • acompaniatu‑
  • acompaniind
  • acompaniindu‑
singular plural
  • acompania
  • acompaniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acompaniez
(să)
  • acompaniez
  • acompaniam
  • acompaniai
  • acompaniasem
a II-a (tu)
  • acompaniezi
(să)
  • acompaniezi
  • acompaniai
  • acompaniași
  • acompaniaseși
a III-a (el, ea)
  • acompania
(să)
  • acompanieze
  • acompania
  • acompanie
  • acompaniase
plural I (noi)
  • acompaniem
(să)
  • acompaniem
  • acompaniam
  • acompaniarăm
  • acompaniaserăm
  • acompaniasem
a II-a (voi)
  • acompaniați
(să)
  • acompaniați
  • acompaniați
  • acompaniarăți
  • acompaniaserăți
  • acompaniaseți
a III-a (ei, ele)
  • acompania
(să)
  • acompanieze
  • acompaniau
  • acompania
  • acompaniaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acompaniere

etimologie:

  • acompania
    surse: DN

acompania acompaniat

  • 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: secunda un exemplu
    exemple
    • Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46.
      surse: DLRLC
  • 2. A întovărăși, a însoți pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conduce petrece însoți întovărăși un exemplu
    exemple
    • Poți să mă acompaniezi până la gară?
      surse: DLRLC

etimologie: