2 intrări

20 de definiții

acompaniére sf [At: SBIERA, F. S. 326 / P: -ni-e- / Pl: ~ri / E: acompania] Executare a părții de acompaniament a unei piese muzicale.

acompaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. acompaniérii; pl. acompaniéri

acompaniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. acompaniérii; pl. acompaniéri

ACOMPANIÉRE s. v. însoțire.

ACOMPANIÉRE s.f. Acțiunea de a acompania. [Pron. -ni-e-. / < acompania].

acompaniá vt [At: EMINESCU, N. 46 / P: -ni-a / Pzi: -iéz / E: fr accompagner] 1 A însoți. 2 A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale.

ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr: -ni-a] – Din fr. accompagner.

ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A susține o melodie printr-un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ține isonul. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Din fr. accompagner.

ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți, a susține o melodie cîntată din gură sau dintr-un instrument muzical, cu altă melodie, în armonie cu cea dintîi, cîntată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. Văzu... o jună fată... acompaniind sunetele ușoare a unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce. EMINESCU, N. 46. 2. (Franțuzism) A întovărăși, a însoți, a petrece -pe cineva, a merge împreună cu cineva. Poți să mă acom- paniezi pînă la gară? – Pronunțat: -ni-a.

ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți o melodie cântată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Fr. accompagner.

acompaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 acompaniáză, 1 pl. acompaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să acompaniéze; ger. acompaniínd (-ni-ind)

acompaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg. și pl. acompaniáză, 1 pl. acompaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. acompaniéze; ger. acompaniínd (sil. -ni-ind)

ACOMPANIÁ vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. v. însoți.

ACOMPANIÁ vb. I. tr. 1. A însoți cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. A însoți, a întovărăși pe cineva. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. accompagner, cf. it. accompagnare].

ACOMPANIÁ vb. tr. 1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale. 2. a însoți pe cineva. (< fr. accompagner)

A ACOMPANIÁ ~éz tranz. 1) (interpreți sau melodii) A susține printr-un acompaniament. 2) (persoane) A urma în calitate de însoțitor; a însoți; a întovărăși; a conduce. /<fr. accompagner

acompanià v. 1. a însoți (din amicie sau politeță), a petrece pe cineva; 2. a însoți cu un instrument sau cu vocea partea principală a unei bucăți muzicale.

*acompaniéz v. tr. (fr. accompagner). Merg împreună cu cineva, conduc, însoțesc. Escortez. Muz. Cînt împreună cu cineva.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACOMPANIÉRE s. conducere, însoțire, întovărășire, petrecere. (~ cuiva pînă la poartă.)

ACOMPANIÁ vb. 1. (MUZ.) a secunda. (Îl ~ la pian.) 2. a conduce, a duce, a însoți, a întovărăși, a petrece, (reg.) a întroloca. (L-a ~ pînă la poartă.)

Intrare: acompania
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acompania acompaniere acompaniat acompaniind singular plural
acompania acompaniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acompaniez (să) acompaniez acompaniam acompaniai acompaniasem
a II-a (tu) acompaniezi (să) acompaniezi acompaniai acompaniași acompaniaseși
a III-a (el, ea) acompania (să) acompanieze acompania acompanie acompaniase
plural I (noi) acompaniem (să) acompaniem acompaniam acompaniarăm acompaniaserăm, acompaniasem*
a II-a (voi) acompaniați (să) acompaniați acompaniați acompaniarăți acompaniaserăți, acompaniaseți*
a III-a (ei, ele) acompania (să) acompanieze acompaniau acompania acompaniaseră
Intrare: acompaniere
acompaniere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acompaniere acompanierea
plural acompanieri acompanierile
genitiv-dativ singular acompanieri acompanierii
plural acompanieri acompanierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)