3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acar2 sn [At: MARIAN, N. U. 379 / Pl: ~e / E: nct] Instrument de alamă sau de fier cu capetele curbate, folosit de femeile de la țară pentru a construi în jurul lui conciul.

acar1 sn [At: HEM 20 / Pl: ~e / E: ac + -ar cf fr aiguillier] Cutie în care se păstrează acele și celelalte instrumente de cusut Si: (Mol) acăriță1, acarniță.

acar3 sm [At: DA / Pl: ~i / E: ac + -ar] Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora Si: macagiu.

acar4 av [At: N. TEST. (1648), 219 / V: acăr / E: mg akàr[1]] (Îrg; urmat de un pronume relativ, un adverb relativ sau o conjuncție) Măcar (4).

  1. Etimonul corect ortografiat este akár. — Ladislau Strifler

ACÁR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.

ACÁR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.

ACAR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată; macagiu. Acarul, care cu o zi înainte, dimineața, împărțea manifeste, zise: Eu las acul închis! DUMITRIU, N. 97. Locomotiva fluiera prelung, acarii își legănau lanternele în noapte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 48.

ACÁR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată. – Din ac + suf. -ar.

ACÁR2 ~i m. Muncitor la calea ferată care manipulează acele; macagiu. /ac + suf. ~ar

ACÁR1 ~e n. Cutiuță de păstrat ace, ață și alte obiecte necesare la cusut; acarniță. /ac + suf. ~ar

ACAR conj. (Ban., Criș., Trans. SV) Deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie și tînără, ea-și dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akár. Vezi și acarcare, acarce. Cf. batîr.

acar m. 1. fabricant de ace; 2. la drumul de fier (sau macagiu), cel ce face să treacă un tren depe o linie pe alta; 3. Tr. unealtă de susținut conciul țărancelor. [Lat. AC(U)ARIUS].

3) acár- conj. cu înț. indefinit, numaĭ în compozițiune (ung. akar, id, d. akarni, a vrea. Cp. cu orĭ). Trans. Acar-ce, -cine, -care, -unde ș. a., orĭ-ce, -cine, -care, -unde ș. a. V. măcar.

2) acár n., pl. e (d. ac). Cutioară de ținut ace. – Și acáriță și acárniță, pl. e.

1) *acár m. (după fr. aiguilleur, d. aiguille, ac, macaz). Macagiŭ, acela care îndreaptă trenurile pe linia cuvenită la o ramificațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acár1 (persoană) s. m., pl. acári

acár2 (obiect) (pop.) s. n., pl. acáre

acár (obiect) s. n., pl. acáre

acár (persoană) s. m., pl. acári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACÁR s. macagiu. (~ la căile ferate.)

arată toate definițiile

Intrare: acar (adv.)
acar3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • acar
  • aca‑
acăr adverb
adverb (I8)
  • acăr
Intrare: acar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acar
  • acarul
  • acaru‑
plural
  • acari
  • acarii
genitiv-dativ singular
  • acar
  • acarului
plural
  • acari
  • acarilor
vocativ singular
  • acarule
  • acare
plural
  • acarilor
Intrare: acar (s.n.)
acar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acar
  • acarul
  • acaru‑
plural
  • acare
  • acarele
genitiv-dativ singular
  • acar
  • acarului
plural
  • acare
  • acarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acar (s.m.)

  • 1. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: macagiu 2 exemple
    exemple
    • Acarul, care cu o zi înainte, dimineața, împărțea manifeste, zise: Eu las acul închis! DUMITRIU, N. 97.
      surse: DLRLC
    • Locomotiva fluiera prelung, acarii își legănau lanternele în noapte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ac + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09

acar (s.n.)

  • 1. Cutiuță de păstrat ace, ață și alte obiecte necesare la cusut.
    surse: NODEX sinonime: acarniță

etimologie:

  • ac + sufix -ar.
    surse: NODEX