MACAGIU, macagii, s. m. (Ieșit din uz) Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu.

macagiu sm [At: CARAGIALE, M. 292 / Pl: ~ii / E: macaz + -giu, cf tc makasçi] 1 Muncitor de cale ferată care se ocupă cu manevrarea macazurilor (1) Si: acar. 2 (Reg) Cantonier.

MACAGIU, macagii, s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu.

MACAGIU, macagii, s. m. Muncitor însărcinat cu manevrarea macazurilor; acar. Ruțu a intrat macagiu la drumul de fier. STANCU, D. 206. Macagiul... stă drept, cu mîna gata pe cureaua clopotului. CARAGIALE, M. 292.

MACAGIU ~i m. Muncitor la calea ferată care manipulează acele de macaz; acar. /macaz + suf. ~giu

macagiù m. acar (la căile ferate). [Turc. MAKASDJI; v. macaz].

macagíŭ m. (din turc. makasğy. V. macaz). Cel ce stă la macazu căilor ferate și îndreaptă trenurile pe linia cuvenită (acar).

ACAR¹ sm. 1 🛞 Cel ce fabrică a c e ¶ 2 🚝 Macagiu: răsucindu-și șapca cu mîna, ca ~ii de la drumul de fier (BR.-VN.).

acar m. 1. fabricant de ace; 2. la drumul de fier (sau macagiu), cel ce face să treacă un tren depe o linie pe alta; 3. Tr. unealtă de susținut conciul țărancelor. [Lat. AC(U)ARIUS].

macagiu (înv.) s. m., art. macagiul; pl. macagii, art. macagiii (desp. -gi-ii)

macagiu (înv.) s. m., art. macagiul; pl. macagii, art. macagiii (-gi-ii)

macagiu s. m., art. macagiul; pl. macagii, art. macagiii

macagiu

macagiu, -gii, -giii pl. a.

MACAGIU s. acar. (~ la căile ferate.)

MACAGIU s. acar. (~ la căile ferate.)

MACAGIU s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea macazurilor (1); acar. Directorul își introduce pe peron familia și strigă sever către macagiul care stă drept, cu mîna gata pe cureaua clopotului. CARAGIALE, M. 292, cf. ALEXI, W. La lumina unui felinar de macagiu, [colonelul] consultă. . . o hartă mică. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. A intrat macagiu la drumul de fier. STANCU, D. 206. Telegrafistul cu doi-trei macagii ciocneau țoiuri cu secărică. id. R. A. II, 29, cf. ALR SN III h 873. ** (Regional) Cantonier (Strehaia). ALR SN III h 872/848. PI.: macagii. Macaz + suf. -giu sau din tc. makasçı, prin apropiere de derivatele românești cu suf. -giu.