16 definiții pentru macagiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACAGÍU, macagii, s. m. (Ieșit din uz) Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu.

macagiu sm [At: CARAGIALE, M. 292 / Pl: ~ii / E: macaz + -giu, cf tc makasçi] 1 Muncitor de cale ferată care se ocupă cu manevrarea macazurilor (1) Si: acar. 2 (Reg) Cantonier.

MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu.

MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor însărcinat cu manevrarea macazurilor; acar. Ruțu a intrat macagiu la drumul de fier. STANCU, D. 206. Macagiul... stă drept, cu mîna gata pe cureaua clopotului. CARAGIALE, M. 292.

MACAGÍU ~i m. Muncitor la calea ferată care manipulează acele de macaz; acar. /macaz + suf. ~giu

macagiù m. acar (la căile ferate). [Turc. MAKASDJI; v. macaz].

macagíŭ m. (din turc. makasğy. V. macaz). Cel ce stă la macazu căilor ferate și îndreaptă trenurile pe linia cuvenită (acar).

acar m. 1. fabricant de ace; 2. la drumul de fier (sau macagiu), cel ce face să treacă un tren depe o linie pe alta; 3. Tr. unealtă de susținut conciul țărancelor. [Lat. AC(U)ARIUS].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

macagiu (înv.) s. m., art. macagiul; pl. macagii, art. macagiii (desp. -gi-ii)

macagiu (înv.) s. m., art. macagiul; pl. macagii, art. macagiii (-gi-ii)

macagíu s. m., art. macagíul; pl. macagíi, art. macagíii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MACAGÍU s. acar. (~ la căile ferate.)

MACAGIU s. acar. (~ la căile ferate.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACAGIU s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea macazurilor (1); acar. Directorul își introduce pe peron familia și strigă sever către macagiul care stă drept, cu mîna gata pe cureaua clopotului. CARAGIALE, M. 292, cf. ALEXI, W. La lumina unui felinar de macagiu, [colonelul] consultă. . . o hartă mică. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. A intrat macagiu la drumul de fier. STANCU, D. 206. Telegrafistul cu doi-trei macagii ciocneau țoiuri cu secărică. id. R. A. II, 29, cf. ALR SN III h 873. ** (Regional) Cantonier (Strehaia). ALR SN III h 872/848. PI.: macagii. Macaz + suf. -giu sau din tc. makasçı, prin apropiere de derivatele românești cu suf. -giu.

Intrare: macagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macagiu
  • macagiul
  • macagiu‑
plural
  • macagii
  • macagiii
genitiv-dativ singular
  • macagiu
  • macagiului
plural
  • macagii
  • macagiilor
vocativ singular
  • macagiule
plural
  • macagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

macagiu, macagiisubstantiv masculin

  • 1. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acar
    • format_quote Ruțu a intrat macagiu la drumul de fier. STANCU, D. 206. DLRLC
    • format_quote Macagiul... stă drept, cu mîna gata pe cureaua clopotului. CARAGIALE, M. 292. DLRLC
etimologie:
  • Macaz + sufix -giu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.