16 definiții pentru acar (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acar3 sm [At: DA / Pl: ~i / E: ac + -ar] Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora Si: macagiu.

acar4 av [At: N. TEST. (1648), 219 / V: acăr / E: mg akàr[1]] (Îrg; urmat de un pronume relativ, un adverb relativ sau o conjuncție) Măcar (4).

  1. Etimonul corect ortografiat este akár. — Ladislau Strifler

ACÁR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.

ACÁR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.

ACAR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată; macagiu. Acarul, care cu o zi înainte, dimineața, împărțea manifeste, zise: Eu las acul închis! DUMITRIU, N. 97. Locomotiva fluiera prelung, acarii își legănau lanternele în noapte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 48.

ACÁR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată. – Din ac + suf. -ar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acár1 (persoană) s. m., pl. acári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACÁR s. macagiu. (~ la căile ferate.)

ACÁR2 ~i m. Muncitor la calea ferată care manipulează acele; macagiu. /ac + suf. ~ar

ACAR conj. (Ban., Criș., Trans. SV) Deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie și tînără, ea-și dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akár. Vezi și acarcare, acarce. Cf. batîr.

acar m. 1. fabricant de ace; 2. la drumul de fier (sau macagiu), cel ce face să treacă un tren depe o linie pe alta; 3. Tr. unealtă de susținut conciul țărancelor. [Lat. AC(U)ARIUS].

1) *acár m. (după fr. aiguilleur, d. aiguille, ac, macaz). Macagiŭ, acela care îndreaptă trenurile pe linia cuvenită la o ramificațiune.

3) acár- conj. cu înț. indefinit, numaĭ în compozițiune (ung. akar, id, d. akarni, a vrea. Cp. cu orĭ). Trans. Acar-ce, -cine, -care, -unde ș. a., orĭ-ce, -cine, -care, -unde ș. a. V. măcar.

acár (persoană) s. m., pl. acári

ACAR s. macagiu. (~ la căile ferate.)

acár, adv. – (reg.) Măcar, cel puțin; barem. – Din magh. akár (< akarni „a vrea”) (Scriban, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

acarul Păun expr. persoană învinuită pe nedrept de comiterea unei infracțiuni pentru acoperirea adevăraților vinovați.

Intrare: acar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acar
  • acarul
  • acaru‑
plural
  • acari
  • acarii
genitiv-dativ singular
  • acar
  • acarului
plural
  • acari
  • acarilor
vocativ singular
  • acarule
  • acare
plural
  • acarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acar (s.m.)

  • 1. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: macagiu 2 exemple
    exemple
    • Acarul, care cu o zi înainte, dimineața, împărțea manifeste, zise: Eu las acul închis! DUMITRIU, N. 97.
      surse: DLRLC
    • Locomotiva fluiera prelung, acarii își legănau lanternele în noapte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ac + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09