5 definiții pentru acar (adv.) acăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acar4 av [At: N. TEST. (1648), 219 / V: acăr / E: mg akàr[1]] (Îrg; urmat de un pronume relativ, un adverb relativ sau o conjuncție) Măcar (4).

  1. Etimonul corect ortografiat este akár. — Ladislau Strifler

ACAR conj. (Ban., Criș., Trans. SV) Deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie și tînără, ea-și dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akár. Vezi și acarcare, acarce. Cf. batîr.

3) acár- conj. cu înț. indefinit, numaĭ în compozițiune (ung. akar, id, d. akarni, a vrea. Cp. cu orĭ). Trans. Acar-ce, -cine, -care, -unde ș. a., orĭ-ce, -cine, -care, -unde ș. a. V. măcar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acár, adv. – (reg.) Măcar, cel puțin; barem. – Din magh. akár (< akarni „a vrea”) (Scriban, MDA).

Intrare: acar (adv.)
acar3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • acar
  • aca‑
acăr adverb
adverb (I8)
  • acăr
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)