2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

abdicare sf [At: MAIORESCU, D. I, 34 / PI: -cări / E: abdica] 1 Renunțare la tron a unui monarh. 2-3 Renunțare la o acțiune, o activitate (în fața unor greutăți).

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.V. abdica.

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.V. abdica.

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica; renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București șt abdicarea iui Bibescu și toate peripețiile cîte au avut loc la 1848... sînt consemnate zi cu zi, oară cu oară în ziarele publicate în tot timpul guvernului provizoriu. GHICA, S. A. 164.

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.

abdicáre s.f. 1 Renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea lui Bibescu... sunt consemnate zi cu zi (GHICA). 2 Fig. Renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților). • pl. -ări. /v. abdica.

abdicáre s. f., g.-d. art. abdicắrii; pl. abdicắri

abdicáre s. f., g.-d. art. abdicării; pl. abdicări

ABDICÁRE s. (POL.) (înv.) prostire. (~ unui monarh.)

ABDICÁRE s.f. Acțiunea de a abdica și rezultatul ei. [< abdica].

abdicare f. renunțare la tron. Cele mai cunoscute abdicări au fost: a lui Carol Quintu în 1556, a lui Napoleon I în 1814, a lui Cuza în 1866, și a lui Milan, regele Serbiei, în 1889. Cele mai recente sunt abdicarea împăratului german Wilhelm II și a țarului Bulgariei Ferdinand (ambele în 1918).

abdica vi [At: MAIORESCU, D. I, 6 / Pzi: abdic / E: fr abdiquer, lat abdicare} 1 (D. monarhi) A renunța la tron. 2-3 (Pex) A renunța la o acțiune, o activitate (în fața unor greutăți).

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. (Despre monarhi) A renunța la tron. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A renunța la ceva.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare).

abdicá vb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMIN.). • prez.ind. abdíc. / <fr. abdiquer, lat. abdicāre.

abdicá (a ~) vb., ind. prez. 3 abdícă

abdicá vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. și pl. abdícă

ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.)

Intrare: abdica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) abdica abdicare abdicat abdicând singular plural
abdi abdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) abdic (să) abdic abdicam abdicai abdicasem
a II-a (tu) abdici (să) abdici abdicai abdicași abdicaseși
a III-a (el, ea) abdi (să) abdice abdica abdică abdicase
plural I (noi) abdicăm (să) abdicăm abdicam abdicarăm abdicaserăm, abdicasem*
a II-a (voi) abdicați (să) abdicați abdicați abdicarăți abdicaserăți, abdicaseți*
a III-a (ei, ele) abdi (să) abdice abdicau abdica abdicaseră
Intrare: abdicare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abdicare abdicarea
plural abdicări abdicările
genitiv-dativ singular abdicări abdicării
plural abdicări abdicărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

abdicare

  • 1. Acțiunea de a abdica; renunțare la tron.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI DN sinonime: prostire (fapt) un exemplu
    exemple
    • Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea iui Bibescu și toate peripețiile cîte au avut loc la 1848... sînt consemnate zi cu zi, oară cu oară în ziarele publicate în tot timpul guvernului provizoriu. GHICA, S. A. 164.
      surse: DLRLC DEXI
  • 2. figurat Renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților).
    surse: DEXI

etimologie:

  • vezi abdica.
    surse: DEX '09 DEXI DN

abdica

  • 1. (Despre monarhi) A renunța la tron.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI DN antonime: înscăuna un exemplu
    exemple
    • Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMINESCU).
      surse: DEXI
    • 1.1. figurat A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților), a se resemna, a se lăsa de...
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI DN un exemplu
      exemple
      • Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMINESCU)
        surse: DEXI
    • 1.2. A renunța la exercitarea puterii supreme (de către un Papă).
      surse: DEXI

etimologie: