2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abdicare sf [At: MAIORESCU, D. I, 34 / Pl: ~cări / E: abdica] 1 Renunțare la tron a unui monarh. 2-3 Renunțare la o acțiune, o activitate (în fața unor greutăți).

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.V. abdica.

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.V. abdica.

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica; renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea lui Bibescu și toate peripețiile cîte au avut loc la 1848... sînt consemnate zi cu zi, oară cu oară în ziarele publicate în tot timpul guvernului provizoriu. GHICA, S. A. 164.

ABDICÁRE, abdicări, s. f. Acțiunea de a abdica.

abdicáre s.f. 1 Renunțare la tron. Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea lui Bibescu... sunt consemnate zi cu zi (GHICA). 2 Fig. Renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților). • pl. -ări. /v. abdica.

ABDICÁRE s.f. Acțiunea de a abdica și rezultatul ei. [< abdica].

abdicare f. renunțare la tron. Cele mai cunoscute abdicări au fost: a lui Carol Quintu în 1556, a lui Napoleon I în 1814, a lui Cuza în 1866, și a lui Milan, regele Serbiei, în 1889. Cele mai recente sunt abdicarea împăratului german Wilhelm II și a țarului Bulgariei Ferdinand (ambele în 1918).

abdica vi [At: MAIORESCU, D. I, 6 / Pzi: abdic / E: fr abdiquer, lat abdicare] 1 (D. monarhi) A renunța la tron. 2-3 (Pex) A renunța la o acțiune, o activitate (în fața unor greutăți).

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron. ♦ Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. (Despre monarhi) A renunța la tron. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A renunța la ceva.

ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare).

abdicá vb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMIN.). • prez.ind. abdíc. / <fr. abdiquer, lat. abdicāre.

ABDICÁ vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].

abdicá vb. intr. 1. a renunța la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna. 3. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)

abdicá, abdíc, vb. I. Intr. A renunța la tron.

A ABDICÁ abdíc intranz. 1) (despre regi) A renunța la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunța la ceva (din cauza greutăților apărute). ~ de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer

abdicà v. 1. a se lepăda într’un mod solemn de puterea supremă (vorbind de un împărat, rege sau Domn); 2. fig. a renunța la: a abdica libertatea.

*abdic, a -á v. intr. (lat. áb-dico, -dicáre; fr. abdiquer. V. de-, in- și pre-dic). Renunț de voie la o demnitate suverană: a abdica de la tron. – Mai bine ar fi ábdic, după prédic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abdicáre s. f., g.-d. art. abdicắrii; pl. abdicắri

abdicáre s. f., g.-d. art. abdicării; pl. abdicări

arată toate definițiile

Intrare: abdicare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abdicare
  • abdicarea
plural
  • abdicări
  • abdicările
genitiv-dativ singular
  • abdicări
  • abdicării
plural
  • abdicări
  • abdicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: abdica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abdica
  • abdicare
  • abdicat
  • abdicatu‑
  • abdicând
  • abdicându‑
singular plural
  • abdi
  • abdicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • abdic
(să)
  • abdic
  • abdicam
  • abdicai
  • abdicasem
a II-a (tu)
  • abdici
(să)
  • abdici
  • abdicai
  • abdicași
  • abdicaseși
a III-a (el, ea)
  • abdi
(să)
  • abdice
  • abdica
  • abdică
  • abdicase
plural I (noi)
  • abdicăm
(să)
  • abdicăm
  • abdicam
  • abdicarăm
  • abdicaserăm
  • abdicasem
a II-a (voi)
  • abdicați
(să)
  • abdicați
  • abdicați
  • abdicarăți
  • abdicaserăți
  • abdicaseți
a III-a (ei, ele)
  • abdi
(să)
  • abdice
  • abdicau
  • abdica
  • abdicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

abdicare

  • 1. Acțiunea de a abdica; renunțare la tron.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI DN sinonime: prostire (fapt) un exemplu
    exemple
    • Proclamarea revoluției la Izlaz, răscularea din București și abdicarea iui Bibescu și toate peripețiile cîte au avut loc la 1848... sînt consemnate zi cu zi, oară cu oară în ziarele publicate în tot timpul guvernului provizoriu. GHICA, S. A. 164.
      surse: DLRLC DEXI
  • 2. figurat Renunțare la ceva, cedare (în fața greutăților).
    surse: DEXI

etimologie:

  • vezi abdica
    surse: DEX '09 DEXI DN

abdica

  • 1. (Despre monarhi) A renunța la tron.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI DN antonime: înscăuna un exemplu
    exemple
    • Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMINESCU).
      surse: DEXI
    • 1.1. figurat A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților), a se resemna, a se lăsa de...
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM DEXI DN un exemplu
      exemple
      • Dezmoștenit de toate, la viață abdicând, Să nu-mi rămână-n minte decât un singur gând (EMINESCU)
        surse: DEXI
    • 1.2. A renunța la exercitarea puterii supreme (de către un Papă).
      surse: DEXI

etimologie: