abdica vi [At: MAIORESCU, D. I, 6 / Pzi: abdic / E: fr abdiquer, lat abdicare] 1 (D. monarhi) A renunța la tron. 2-3 (Pex) A renunța la o acțiune, o activitate (în fața unor greutăți).

abdicá vb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). Dezmoștenit de toate, la viață abdicînd, Să nu-mi rămînă-n minte decît un singur gînd (EMIN.). • prez.ind. abdíc. / <fr. abdiquer, lat. abdicāre.

*ABDICA (-dic) vb. intr. ⏲ A părăsi o însărcinare; a renunța la tron, la puterea supremă [fr.< lat.].

ABDICA, abdic, vb. I. Intranz. (Despre monarhi) A renunța la tron. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A renunța la ceva.

ABDICA, abdic, vb. I. Intranz. A renunța la tron; fig. a renunța la ceva. – Fr. abdiquer (lat. lit. abdicare).

ABDICA vb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrîns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].

abdica vb. intr. 1. a renunța la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna. 3. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)

abdica, abdic, vb. I. Intr. A renunța la tron.

A ABDICA abdic intranz. 1) (despre regi) A renunța la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunța la ceva (din cauza greutăților apărute). ~ de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer

abdicà v. 1. a se lepăda într’un mod solemn de puterea supremă (vorbind de un împărat, rege sau Domn); 2. fig. a renunța la: a abdica libertatea.

*ABDICARE, *ABDICAȚIUNE, *ABDICAȚIE sf. ⏲ Faptul de a abdica; părăsirea unei însărcinări, renunțare la tron, la puterea supremă [fr.< lat.].

*abdic, a -á v. intr. (lat. áb-dico, -dicáre; fr. abdiquer. V. de-, in- și pre-dic). Renunț de voie la o demnitate suverană: a abdica de la tron. – Mai bine ar fi ábdic, după prédic.

abdica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abdic, 2 sg. abdici, 3 abdică; conj. prez. 1 sg. să abdic, 3 să abdice

abdica (a ~) vb., ind. prez. 3 abdică

abdica vb., ind. prez. 1 sg. abdic, 3 sg. și pl. abdică

ABDICA vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.)

ABDICA vb. (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.)

A abdica ≠ a înscăuna