abdicá vb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). Dezmoștenit de toate, la viață abdicînd, Să nu-mi rămînă-n minte decît un singur gînd (EMIN.). • prez.ind. abdíc. / <fr. abdiquer, lat. abdicāre.