lâncezi vi [At: COD. VOR.² 262 / V: (înv) ~ngezi / Pzi: ~zesc / E: lânced] 1 (D. oameni) A fi într-o stare de slăbiciune, de moleșeală. 2 (D. activități) A stagna. 3 (D. plante) A se ofili. 4 (D. oameni) A se complace în inactivitate Si: a lenevi, a trândăvi.

A LÂNCEZI ~esc intranz. 1) (despre persoane) A fi lânced; a se afla în depresiune morală și moleșeală fizică. 2) fig. (despre acțiuni) A se opri din desfășurarea normală; a nu progresa; a stagna. /Din lânced

lâncezì v. 1. a fi într’o stare de slăbiciune îndelungată; 2. a suferi de continuitatea unui rău: a lâncezi în mizerie; 3. a-și consuma puterile: acest arbore lâncezește din lipsă de apă; 4. fig. a fi lipsit de vigoare, de vioiciune: interesul lâncezește în actul al treilea.

lânced, ~ă a [At: COD. VOR.² 232 / V: (înv) ~nged / Pl: ~ezi, ~e / E: ml languidus] 1 (Înv; d. oameni) Slăbit de boală Si: suferind. 2 (D. oameni, d. corpul, fața etc. lor) Lipsit de vitalitate Si: extenuat, istovit, vlăguit. 3 (D. plante) Plăpând. 4 (Îvr) Nesigur. 5 (Fig; d. activități) Care stagnează. 6 (Fig) Lipsit de importanță. 7 (D. ochi, privire) Languros. 8 (D. ritm, mișcare) Lent. 9 (D. glas, sunete, lumină etc.) Cu intensitate scăzută. 10 (D. vreme, fenomene ale naturii etc.) Moale. 11 (D. mirosuri) Stătut. 12 (Îvr; d. mâncăruri) Lipsit de gust Si: fad.

lânged, ~ă a vz lânced

lângezi v vz lâncezi

LÎNCED, -Ă, lîncezi, -de, adj. Slăbit de boală, sleit de puteri, lipsit de vigoare sau de energie. O mamă lîngă prunca tînjitoare A-ntors doi lîncezi ochi cu-amărăciune, Ca două plîngeri înspre soare-apune. TOMA, C. V. 69. Doarme, dar rece-i tot ca gheața Și parcă-n pieptu-i lînced de mult s-a stins viața. COȘBUC, P. II 187. ◊ Fig. Să ne aducem pururi aminte de Eminescu, cel mai ales între toți scriitorii acestui neam, apărut pe neașteptate în literatura lîncedă și convențională a epocii. SADOVEANU, E. 75. Acea lîncedă și searbădă monotonie a unora din cîntecele nemțești. ODOBESCU, S. III 100.

LÎNCEZI, lîncezesc, vb. IV. Intranz. (Despre persoane) A fi într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală, a sta în apatie, în inactivitate; (despre acțiuni, activități etc.) a stagna. Mulți seculi lîncezit-am sub a pieirii ceață. ALECSANDRI, P. III 567. ◊ Fig. Cunoști acea cîmpie... unde avîntul moare Sau jalnic lîncezește? MACEDONSKI, O. I 130.

LÂNCED ~dă (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de vigoare; fără energie și forță vitală. 2) înv. Care este slăbit din cauza unei boli; sleit de puteri. /<lat. languidus

lânced a. 1. slăbit (de suferință); 2. fără putere sau vioiciune. [Vechiu-rom. lânged = lat. LANGUIDUS].

lânged a. V. lânced.

lînced, -ă adj. (lat. lánguidus, influențat de rînced. V. lîngoare). Slăbit de boală saŭ de suferință. Vechĭ. Lînged, bolnav care zace.

lîncezésc v. intr. (d. lînced). Îs lînced, zac orĭ staŭ fără putere, sufer, gogesc, tînjesc: bolnavu lîncezea în pat, florile lîncezeaŭ fără apă. Fig. A lîncezi într’o funcțiune, în închisoare; societatea lîncezea; interesu acesteĭ pĭese teatrale lîncezește în actu al doilea. V. vegetez.

lînged, V. lînced.

lâncezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezesc, 3 sg. lâncezește, imperf. 1 lâncezeam; conj. prez. 1 sg. să lâncezesc, 3 să lâncezească

lâncezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezesc, imperf. 3 sg. lâncezea; conj. prez. 3 să lâncezească

lâncezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lâncezesc, imperf. 3 sg. lâncezea; conj. prez. 3 sg. și pl. lâncezească

lânced adj. m., pl. lâncezi; f. lâncedă, pl. lâncede

lânced adj. m., pl. lâncezi; f. lâncedă, pl. lâncede

lânced adj. m., pl. lâncezi; f. sg. lâncedă, pl. lâncede

lânced.

LÂNCEZI vb. v. boli, piroti, stagna, tânji, zăcea.

LÂNCEZI vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)

LÂNCED adj. v. bolnav, dulceag, fad, insipid, nesănătos, searbăd, suferind.

lînced adj. v. BOLNAV. DULCEAG. FAD. INSIPID. NESĂNĂTOS. SEARBĂD. SUFERIND.

LÎNCEZI vb. 1. (fig.) a vegeta. (~ toată ziua.) 2. a stagna, a trena. (Afacerile ~.)

lîncezi vb. v. BOLI. PIROTI. STAGNA. TÎNJI. ZĂCEA.

lînced (lîncedă), adj. – 1. Galeș, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abătut. – Megl. lîngit, lîngid. Lat. languĭdus (Pușcariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), păstrat numai în rom. (în celelalte idiomuri romanice sînt derivări neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul g › c este modern (totuși se aude var., rară, lînged). A fost explicat prin analogie cu muced; dar pare mai curînd efectul unei disimulări g...d. Der. lîncezi, vb. (a zăcea; a fi bolnav, a avea o suferință, a vegeta, a se istovi); lîncezeală (var. lîncezime, înv., lîngejune), s. f. (boală, suferință). Cf. lîngoare.