3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZADÁR s. n. (Înv.) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ.

zadár1 sn [At: ARVINTE, TERM. / Pl: ~e, ~uri / E: ucr dal задар] (Reg) 1 Ultima tablă a plutei. 2 (Îs) ~ul întâi (sau doi) A patra (sau a cincea) tablă dintr-o plută.

zadár2, ~ă [At: NEAGOE, Înv. 162/25 / V: zăd~, (înv) zed~ sn / Pl: ~uri sn, ~i, ~e a / E: slv за даръ] 1-2 sn (Îvr) Zădărnicie (1-2). 3 sn (Îlav) În ~ Zadarnic2 (2). 4 a (Înv) Zadarnic2 (1).

zadar2 s.n. (reg.) Ultima tablă a plutei. • pl. -e, -uri. /<ucr. dial. задар; cf. ucr. зад, задий „îndărăt, în spate”.

zadar1 s.n., adj. 1 s.n. Zădărnicie, inutilitate, deșertăciune. ◊ Loc.adv. În zadar = degeaba, fară folos, în deșert, în van. Deportații așteptară în zadar să li se dea ceva de mîncare (CĂL). △ Expr. A-și răci gura în zadar v. răci. 2 adj. (înv.) Care este zadarnic. • și zădar s.n. /<slav. за даръ.

ZADÁR s. n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Din sl. za darŭ.

ZADÁR s. n. (În loc. adv.) În (sau, regional, de-n) zadar = degeaba, în deșert, în van, în dam. A muncit din răsputeri și în zadar. REBREANU, R. I 168. Nepoată dragă! De-n zadar Te văd plîngînd. COȘBUC, P. I 150. Și, sărmana, s-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume. CREANGĂ, P. 98. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui veșnică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. ♦ (Rar ca substantiv de sine stătător) Inutilitate, deșertăciune, zădărnicie. Decît s-alungi zadarul, de-ai vrea a m-asculta, Ai soarbe picătura și lumea-ar fi a ta. ALECSANDRI, P. III 388. – Variantă: zădár (CREANGĂ, P. 284, EMINESCU, O. IV 89, ȘEZ. II 44) s. n.

ZADÁR s. n. Inutilitate, zădărnicie. ◊ Loc. adv. În zadar = degeaba, în deșert, în van. [Var.: zădár s. n.] – Slav (v. sl. za darŭ).

ZADÁR n. rar Lucru inutil; inutilitate. ◊ În ~ fără rost; degeaba; zadarnic. /<sl. za daru

zadar (în) adv. fără folos: toate sunt în zadar. [Slav. ZA DARŬ, în dar]. ║ a. fig. deșert: cercarea le-i zadară AL. ║ n. golul: s’alungi zadarul AL.

zadár (în) loc. adv. (vsl. za darŭ, în dar, dăruit, adică „perdut, fără folos”). Degeaba, de pomană, fără folos: a munci în zadar. – Și ză- (vest).

ZĂDÁR s. n. v. zadar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zadar1 (în ~) loc. adj., loc. adv. (muncă ~; a insista ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZADÁR s. v. deșertăciune, inutilitate, zădărnicie.

zadar s. v. DEȘERTĂCIUNE. INUTILITATE. ZĂDĂRNICIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zadár adv. – În locuțiunea în zadar: în van, inutil. Sl. za darŭ „de dar” (Miklosich, Lexicon, 153; Cihac, II, 90), cf. dar. Pentru evoluția semantică, cf. pol. zadar „de dar” și „inutil”, rom. degeaba, sp. de balde și en balde, rus. daram „dăruit” și „inutil”. – Der. zadarnic (var. Mold. zădarnic), adj. (inutil, van); zădărnici, vb. (a face inutil, a face să nu se realizeze ceva); zădărnicie, s. f. (vanitate, inutilitate).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și răci gura degeaba / de pomană / de-a surda / în zadar expr. a vorbi fără folos, a insista zadarnic / fără rezultat.

Cooperativa Munca în Zadar expr. (iron.) activitate sterilă; activitate care nu aduce profit celui care o prestează.

Intrare: zadar (la plută)
zadar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zadar
  • zadarul
  • zadaru‑
plural
  • zadare
  • zadarele
genitiv-dativ singular
  • zadar
  • zadarului
plural
  • zadare
  • zadarelor
vocativ singular
plural
zadar3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zadar
  • zadarul
  • zadaru‑
plural
  • zadaruri
  • zadarurile
genitiv-dativ singular
  • zadar
  • zadarului
plural
  • zadaruri
  • zadarurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zadar (zădărnicie)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zadar
  • zadarul
  • zadaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zadar
  • zadarului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zădar
  • zădarul
  • zădaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zădar
  • zădarului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: în zadar
compus
  • în zadar
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zadar, zadare / zadar, zadarurisubstantiv neutru

  • 1. regional Ultima tablă a plutei. MDA2
  • chat_bubble regional (în) sintagmă Zadarul întâi (sau doi) = a patra (sau a cincea) tablă dintr-o plută. MDA2
etimologie:

zadarsubstantiv neutru

  • 1. rar învechit Lucru inutil. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Decît s-alungi zadarul, de-ai vrea a m-asculta, Ai soarbe picătura și lumea-ar fi a ta. ALECSANDRI, P. III 388. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În (sau, regional, de-n) zadar = fără folos, în deșert, în van, în dam. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote A muncit din răsputeri și în zadar. REBREANU, R. I 168. DLRLC
      • format_quote Nepoată dragă! De-n zadar Te văd plîngînd. COȘBUC, P. I 150. DLRLC
      • format_quote Și, sărmana, s-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume. CREANGĂ, P. 98. DLRLC
      • format_quote Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui veșnică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.