6 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁSCĂ, vasce, s. f. (Arhit.) Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.). – Din it. vasca, fr. vasque.

VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec.

VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec.

vască1 sf [At: LTR2 / Pl: ~sce / E: it vasca, fr vasque] (Aht) Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.).

vâșca1 vi [At: KLEIN, D. / V: (reg) vâsca, vâscări, vâsgăi, ~căi, ~câi, ~cări, ~șgăi, vișgăi, vușca / E: ns cf ucr вештатися] 1 (Reg; mai ales în construcții negative) A se mișca din loc. 2 (Reg; mai ales în construcții negative) A se foi1 (7). 3 (Reg; mai ales în construcții negative) A se zbate să scape. 4 (Reg; spc; d. câini) A-și mișca mereu coada (când se gudură). 5 (Reg; fig) A forfoti (1). 6 (Trs; Mol; fig) A cârti (1). 7 (Trs; înv; fig) A căuta un pretext pentru a se eschiva de la ceva. 8 (Reg; fig) A face față într-o anumită activitate sau într-o situație Si: a se descurca.

vască s.f. 1 (arhit.) Recipient din ghips, din piatră, din metal etc., în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.). 2 (arheol.) Parte a unui vas în formă de cupă. • pl. -ce. /<it. vasca, fr. vasque.

VÎȘCÁ, vîșc, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. În tăcere, din vreme în vreme, găteje pîrîiau prin țîhlișuri și cîte o nălucă neagră vîșca prin frunzare. SADOVEANU, O. I 62. Acum nu mai putea vîșca nici la dreapta, nici la stînga. SLAVICI, V. P. 121. Iarna tot mi-i mai binișor, mai vîșc încoace, încolea. CONTEMPORANUL, VI 505. ◊ A forfoti. Vai de mine, Ioane, doar e plin satul de ele [de femei], vîșcă satul ca un sac umplut cu viermi. V. ROM. februarie 1952, 170. 2. Fig. A crîcni, a cîrti, a murmura. Am angajați de ajuns, chiar și pe anul viitor; și i-am prins mai ieften decît ciocoiul, și cu mine nu vîșcă, trebuie să muncească. CONTEMPORANUL, VII 14. – Variantă: vîșcăí (C. PETRESCU, O. P. II 128) vb. IV.

VÁSCĂ s.f. Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ în special în parcuri. [< it. vasca, cf. fr. vasque].

VÁSCĂ s. f. recipient în formă de cupă, ca element decorativ în parcuri. (< it. vasca, fr. vasque)

vîșc, a á v.intr. (var. din mișc). Nord. Mă mișc răpede și-mĭ schimb locu (vorbind de peștĭ cînd îĭ pîndeștĭ ca să-ĭ loveștĭ cu ostia). Mă mișc puțin (ca să scap): băĭetanu n’are’ncotro vîșca (Drum drept, 1916, 377).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

váscă s. f., g.-d. art. váscei; pl. vásce

vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște

vâșcá vb., ind. prez. 1 sg. vâșc, 3 sg. și pl. vâșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. vâște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂȘCÁ vb. v. agita, clătina, clinti, colcăi, deplasa, foi, forfoti, frământa, furnica, mișca, mișui, mișuna, muta, roi, urni, viermui.

arată toate definițiile

Intrare: Vasca
Vasca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vasca
Intrare: vască
substantiv feminin (F10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vască
  • vasca
plural
  • vasce
  • vascele
genitiv-dativ singular
  • vasce
  • vascei
plural
  • vasce
  • vascelor
vocativ singular
plural
Intrare: vașcă
vașcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâsca
vâsca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâscă
vâscă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâșca
verb (V17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâșca
  • vâșcare
  • vâșcat
  • vâșcatu‑
  • vâșcând
  • vâșcându‑
singular plural
  • vâșcă
  • vâșcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâșc
(să)
  • vâșc
  • vâșcam
  • vâșcai
  • vâșcasem
a II-a (tu)
  • vâști
(să)
  • vâști
  • vâșcai
  • vâșcași
  • vâșcaseși
a III-a (el, ea)
  • vâșcă
(să)
  • vâște
  • vâșca
  • vâșcă
  • vâșcase
plural I (noi)
  • vâșcăm
(să)
  • vâșcăm
  • vâșcam
  • vâșcarăm
  • vâșcaserăm
  • vâșcasem
a II-a (voi)
  • vâșcați
(să)
  • vâșcați
  • vâșcați
  • vâșcarăți
  • vâșcaserăți
  • vâșcaseți
a III-a (ei, ele)
  • vâșcă
(să)
  • vâște
  • vâșcau
  • vâșca
  • vâșcaseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâșcăi
  • vâșcăire
  • vâșcăit
  • vâșcăitu‑
  • vâșcăind
  • vâșcăindu‑
singular plural
  • vâșcăie
  • vâșcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâșcăi
(să)
  • vâșcăi
  • vâșcăiam
  • vâșcăii
  • vâșcăisem
a II-a (tu)
  • vâșcăi
(să)
  • vâșcăi
  • vâșcăiai
  • vâșcăiși
  • vâșcăiseși
a III-a (el, ea)
  • vâșcăie
(să)
  • vâșcăie
  • vâșcăia
  • vâșcăi
  • vâșcăise
plural I (noi)
  • vâșcăim
(să)
  • vâșcăim
  • vâșcăiam
  • vâșcăirăm
  • vâșcăiserăm
  • vâșcăisem
a II-a (voi)
  • vâșcăiți
(să)
  • vâșcăiți
  • vâșcăiați
  • vâșcăirăți
  • vâșcăiserăți
  • vâșcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • vâșcăie
(să)
  • vâșcăie
  • vâșcăiau
  • vâșcăi
  • vâșcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vască

  • 1. arhitectură Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ (în parcuri, în piețe publice etc.).
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

vâșca vâșcăi regional

  • 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • În tăcere, din vreme în vreme, găteje pîrîiau prin țîhlișuri și cîte o nălucă neagră vîșca prin frunzare. SADOVEANU, O. I 62.
      surse: DLRLC
    • Acum nu mai putea vîșca nici la dreapta, nici la stînga. SLAVICI, V. P. 121.
      surse: DLRLC
    • Iarna tot mi-i mai binișor, mai vîșc încoace, încolea. CONTEMPORANUL, VI 505.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se foi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: forfoti attach_file un exemplu
      exemple
      • Vai de mine, Ioane, doar e plin satul de ele [de femei], vîșcă satul ca un sac umplut cu viermi. V. ROM. februarie 1952, 170.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Am angajați de ajuns, chiar și pe anul viitor; și i-am prins mai ieften decît ciocoiul, și cu mine nu vîșcă, trebuie să muncească. CONTEMPORANUL, VIII 14.
      surse: DLRLC

etimologie: