UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric învestit printr-o ceremonie religioasă specială, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge.

unge [At: PSALT. HUR. 119^v/3 / V: (într-un descântec) ~a / Pzi: ung / Ps: unsei, (înv) unș / E: ml ungere] 1-2 vtr (C. i. o suprafață, un obiect, o parte a corpului) A (se) acoperi cu un strat de materie grasă, lipicioasă etc. pentru a proteja, a da moliciune etc. 3-4 vtr (D. materii lipicioase, unsuroase) A (se) întinde. 5 vt (Îe) A ~ (cuiva) ochii A împiedica să vadă (limpede). 6 vt (Îae) A înșela pe cineva sau încrederea cuiva. 7 vt (Îae) A ispiti pe cineva dându-i puțin față de ceea ce se așteaptă sau merită. 8 vt (Îe) A avea cu ce ~ ochii A dispune de mijloace materiale și bănești pentru a putea mitui. 9-10 vti (Îe) A ~ (pe cineva) (cu miere) pe (la) bot A mitui. 11 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) mâinile A mitui. 12-13 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la (sau pe) inimă (ori la suflet) (cu miere, cu unt) A produce (cuiva) o mare bucurie, plăcere. 14 vt (Îe) A merge (ca) uns A merge perfect. 15 vt (Îe) A-și ~ gâtul A bea băuturi spirtoase. 16 vr (Îe) A se ~ pe gât A unge (14). 17 vt (Îe) A ~ (pe cineva) cu vorba (ori cu vorbe, cu gura, din gură) A măguli. 18 vt (Îe) Din gură te ~ și din inimă te frige Se spune despre un om viclean și fățarnic. 19 vt (Fam; uneori detenninat prin „pe coaste”, „pe spinare” etc.) A bate zdravăn. 20 vt A pune lubrifiant între piesele unui sistem tehnic Si: a lubrifia. 21 vt (Îe) A ~ ușa să nu scârțâie A mitui. 22 vt (Îe) A ~ osia și pașii A mitui. 23 vt (Fig) A mitui. 24 vt (În practicile religioase; c. i. o persoană) A unge (1) cu o substanță uleioasă, parfumată. 25 vt (Spc; și determinat prin „cu mir¹”) A mirui¹. 26 vt (C. i. domnitori, clerici etc.; și determinat prin „mir¹”) A consacra (6). 27 vt A întinde, netezind cu palma udă un strat de lut pe o suprafață pentru a-i astupa crăpăturile, a nivela Si: a lipi. 28 vt (Pex) A spoi. 29-30 vtr (Îvp) A (se) murdări.

ungea v vz unge

uns², ~ă [At: PSALT. HUR. 113^v/21 / Pl: unși, ~e / E: unge] 1 a Acoperit cu un strat (subțire) de materie grasă, unsuroasă, lipicioasă etc. 2 a (Îe) A fi ~ cu unsoare de drac A fi un om viclean, care face rău altora. 3 a (Buc; îs) Mere ~e Soi de mere de culoare galben-roșie, cu gust sălciu. 4 a (Îe) A fi ~ cu toate unsorile (sau alifiile) A avea o bogată experiență, a ști multe și bune, și rele. 5 a (Îae) A nu putea fi păcălit. 6 a (Îe) A fi (ca) ~ cu miere A fi plin de mulțumire. 7 a (Îae) Care arată o amabilitate falsă și exagerată Si: mieros. 8 a Lipit, netezit (cu pământ, cu humă). 9 a (Pex) Văruit. 10 a Îmbibat cu grăsime Si: gras (25), unsuros (1), (îrg) unturos (1). 11 a (Îe) A avea bătrânețele ~e A trăi la bătrânețe tihnit și fără griji. 12 a (Reg) Care conține multă grăsime Si: gras (2). 13 a (Rar) Care pare să conțină multă grăsime. 14 a Onctuos. 15 a (D. piesele unui mecanism, ale unei mașini) La care s-a aplicat un strat de lubrifiant Si: gresat³. 16 sm (Înv; șîs ~ul lui Dumnezeu, ~ul Domnului) Monarh sau preot considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ.

UNGE (ung; perf. unsei, †unș; part. uns) I. vb. tr. 1 A întinde peste cineva sau ceva uleiu, grăsime, unsoare, etc.: cînd postești, unge capul tău și spală fața ta (BIBL.); Iosif porunci... vracilor cum cu aromat să ungă pre tată-său, și vracii unseră pre Israil (PAL.); cînd botezi copilul... să ia și nașul den unt și să ungă copilul pre toate mădulările (PRV.-MB.); îi citi... rugăciunile de încoronare... și-i unse fruntea cu sfîntul mir (ODOB.); a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, (și) ne-a uns peste tot trupul din creștet pînă’n tălpi (CRG.); îi ungea cu miere, ca să-i mănînce muștele (MUST.); ~ roata cu dohot; 👉 OSIE1; Ⓕ F 👉 BOT3, MIERE1, OCHIU I 4 ¶ 2 A întinde un strat de var, a humui, a vărui: cu asemenea amestec se văruește, se dă sau se unge tavanul caselor (PAMF.); fetița... l-a tocmit (cuptorul), l-a uns, l-a grijit cum a știut că-i mai bine (SB.) ¶ 3 F A trage o bătaie: îndată sări stăpînul și strigă spre slugi, iară aceștia... ți-l unseră bine pre cîntărețul nostru (ȚICH.); hotărînd să-i ungă o mamă de bătaie, sor' cu moartea (FLOR.). II. vb. refl. A-și întinde pe o parte a trupului, ca aromat sau ca mijloc de vindecare, uleiu, grăsime, o unsoare, etc.: pe căldurile cele, ne ungeam cu leșie tulbure, ședeam afară la soare cu pielea goală, pînă se usca cenușa pe noi... ca să ne treacă de rîie (CRG.); cenușe de nuci și de alune să amesteci cu untură de urs și să te ungi la păr (DRĂGH.) [lat. ŭngĕre].

UNS I. adj. 1 p. UNGE: ~ cu mir; ~ cu unsoare, cu alifie pe obraz ¶ 2 Văruit: Văzduhul scînteiază și, ca ~e cu var, Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar (EMIN.). II. sm. Persoană consacrată prin ungere (cu sfîntul mir): unșii Domnului, regii și preoții; derept David șerbul tău, nu întoarce fața ~ului tău (PS.-SCH.); ~ul Domnului, ~ul lui Dumnezeu, se zice în spec. de Is. Hristos.

UNS, -Ă, unși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. 2. S. m. (Înv.) Monarh sau cleric considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. – V. unge.

UNGE, ung, vb. III. Tranz. 1. A acoperi o suprafață sau un obiect cu un strat unsuros sau lipicios; a întinde un strat pe o suprafață, pe un obiect. (Refl.) Ne bălăceam în valuri, ieșeam la mal și ne ungeam cu nomol din cap pînă-n picioare. SADOVEANU, O. VII 323. Căruntul păr văpsindu-și, se unge cu pomadă. NEGRUZZI, S. II 244. ◊ Expr. A unge pe cineva la inimă (cu miere) = a face cuiva o mare plăcere, a da cuiva o mare satisfacție. Visam că erai lîngă mine... știi?... parcă mă ungeai cu miere la inimă. ALECSANDRI, T. 591. A-și unge gîtul sau (refl.) a se unge pe gît = a bea băuturi spirtoase. Tîrguiește el tot ce-i trebuie, se unge pe gît bine cu sîngele domnului și, cam clătinîndu-se... pornește spre casă. ȘEZ. IV 1. (Cu pronunțare regională) După ce Ivan își unsă puțin gîtul, plecă. ȘEZ. I 205. ♦ (Familiar, cu complementul «coastă», «spinare» etc.) A trage cuiva o bătaie bună. A rupt un par din gard și se puse să-i ungă costițele. ȘEZ. IX 70. ♦ A pune unsoare la angrenajele unei mașini, la balamalele unei uși etc.; a gresa, a lubrifia. Moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112. Ușa s-o ungi la țîțînă Și să vini mîndro-n grădină. HODOȘ, P. P. 164. ◊ Expr. (Familiar) A unge osia (sau a unge cuiva ochii) = a mitui. Au uns unora ochii cu cîteva zeci de pogoane de aci din Hagiu. SADOVEANU, M. C. 192. A fi uns cu toate unsorile = a cunoaște din experiență și bune și rele, a fi trecut prin multe. 2. (Cu privire la persoane, în practica creștină) A mirui; (în ceremonialul încoronării unui monarh sau a învestirii unui arhiereu) a consacra, a învesti. Bîrnovă îl lămurea ce se petrece în biserică, cum se închină vodă, cum e purtat prin altar... cum e binecuvîntat și uns. SADOVEANU, O. VII 72. De două ori te-a uns mitropolitul Teoctist cu sfîntul mir domnesc. DELAVRANCEA, O. II 90. ◊ Refl. pas. Spuneți țării... că voința mea e să se ungă Bogdan de cînd sînt în viață. DELAVRANCEA, A. 122. 3. A lipi, a tencui, a humui. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț. EMINESCU, O. I 84. ♦ A mînji, a murdări. Unge toți păreții cu sînge. CREANGĂ, P. 25.

UNS, -Ă, unși, -se, adj. Acoperit cu un strat gras. Astăzi cîntăm... frumusețea vînjoasă a curelelor unse. DEȘLIU, G. 19. ♦ (Rar) Pătat de grăsime; unsuros. Țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4. ♦ (Substantivat, m., învechit) Monarh sau cleric considerat, în urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui dumnezeu pe pămînt.

A UNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vâscos (în scopuri alimentare, igienice sau de protecție). ~ pâinea cu unt. ~ pielea cu unsori. ◊ ~ (pe cineva) cu miere la inimă a-i face cuiva o mare plăcere. ~ gâtul a bea (puțin). ~ osia a mitui. ~ cu var a vărui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face să fie murdar; a acoperi cu pete de grăsime; a murdări; a mânji; a păta. ◊ ~ ochii a) a induce în eroare; a înșela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A învesti în funcția de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere

UNS unsă (unși, unse) 1) v. A UNGE. 2) și substantival înv. (despre persoane) Care este învestit în funcția de monarh sau demnitar bisericesc prin ceremonia ungerii cu mir. /v. a unge

unge v. 1. a freca cu uleiu sau cu o materie grasă; 2. a freca cu uleiu sfințit. 3. fam. a mitui pe cineva. [Lat. UNGERE].

ung, uns, a únge v. tr. (lat. únguere și úngere, it. úngere și úgnere, pv. unher, fr. oindre, cat. sp. pg. ungir). Acoper cu uleĭ, grăsime, alifie, păcură ș. a.: s’a uns cu alifie, a uns osia ca să nu scîrțîĭe, a uns casa cu petrol și ĭ-a dat foc. Miruĭesc, ung cu mir: a fost uns ca rege. Fig. Iron. (pin aluz. la roată ca să nu scîrțîĭe). Mituĭesc (ca să nu facă gură): l-a uns c’un pol.

uns, -ă adj. și s. (d. ung. V. unt). Miruit, consacrat, ales: unsu luĭ Dumnezeŭ. A merge uns, a merge ca uns, a funcționa bine: mașina merge unsă.

unge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 3 sg. unge, perf. s. 1 sg. unsei, 1 pl. unserăm, m.m.c.p. 1 pl. unseserăm; conj. prez. 1 sg. să ung, 3 sg. să ungă; ger. ungând; part. uns

uns (înv.) s. m., pl. unși (Domnitorul era unsul lui Dumnezeu.)

unge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. ungem, 2 pl. ungeți, perf. s. 1 sg. unsei, 1 pl. unserăm; ger. ungând; part. uns

unge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. ungem, 2 pl. ungeți, perf. s. 1 sg. unsei, 1 pl. unserăm; part. uns

unge (-g, -ns), vb. – 1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. – 2. A gresa. – 3. A impregna, a mînji, a tencui. – Mr. (a)ungu, (a)umșu, (a)undzire, megl. ung, unș, ungiri, istr. ungu, uns. Lat. ŭngĕre (Pușcariu 1815; REW 9069), cf. vegl. yondar, it. ungere, port. onher, fr. oindre. – Der. unsoare, s. f. (substanță grasă; grăsime de porc; unguent); unsură, s. f. (acțiunea de unge); unsuros, adj. (gras, uleios); unsuri, vb. (a îmbiba cu grăsime). Cf. unt, untură.

a fi uns cu toate alifiile expr. a avea mare experiență; a fi versat; a nu putea fi înșelat.

a merge ca un ceasornic / ca ceasul / ca pe roate / ca uns expr. a funcționa, a evolua perfect.

a se unge pe gât expr. a bea

a unge (pe cineva) cu miere expr. v. unge

a unge bine (pe cineva) expr. a bate zdravăn (pe cineva)

a unge osia expr. v. unge

unge, ung v. t. a mitui, a da bacșiș

UNGE vb. 1. v. gresa. 2. a întinde. (~ untul pe pâine.) 3. a (se) mânji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Își ~ piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. înscăuna.

UNGE vb. v. lipi, mitui, spoi, șperțui, vărui.

UNS s. v. ungere.

UNS adj. 1. v. gresat. 2. gras, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. v. întins.

UNGE vb. 1. (TEHN.) a gresa, a lubrifia. (A ~ piesele unei mașini.) 2. a întinde. (~ untul pe pîine.) 3. a (se) mînji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Își ~ piciorul cu alifie.) 5. a mirui, (înv.) a pomăzui. (L-au ~ episcop.) 6. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a pune, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.)

unge vb. v. LIPI. MITUI. SPOI. ȘPERȚUI. VĂRUI.

UNS adj. 1. (TEHN.) gresat. (Motor ~.) 2. gras, unsuros, (rar) onctuos. (Un obiect ~.) 3. întins. (Untul era ~ pe pîine.)

UNS s. întindere, ungere. (~ untului pe pîine.)