5 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tala [At: ISPIRESCU, V. 50 / E: fo] (Reg) 1-2 sn, i (Rep) (Cuvânt care) redă vorbăria lungă domoală, zgomotul (înăbușit) produs de vorbărie. 3 av Încet-încet.

TÁLA interj. (se folosește pentru a reda vorbirea lungă, domoală). /Onomat.

TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.

ta1 sf [At: GR. S. IV, 285 / Pl: ~le / E: tala] (Reg) 1 Taifas (1). 2 Gălăgie (1). 3 Ceată (gălăgioasă) Si: mulțime.

tâ sf [At: LEXIC REG. II, 32 / Pl: ~le / E: ns cf tâlos] (Olt; dep) 1 Femeie leneșă. 2 Femeie neîngrijită.

TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.

TÁLĂ, tale, s. f. (Regional) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă, taifas. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial, în forma tala, repetat) Încet-încet, haida-hai. Plecară pe mare, tala-tala! pînă ce se pomeniră la țara amazoanelor. ISPIRESCU, U. 50.

tálă f. fără pl. (d. tălăĭesc). Munt. Mold. Iron. Taĭfas, vorbă lungă: a sta de tală, a te pune la tală. V. tala-tala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tálă (reg.) s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále

tálă s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tála interj. – Încet! (se zice despre mers sau despre extenuări făcute în grabă și prolix). – Var. tala-tala. Creație expresivă, cf. lelă, hala-bala, tura-vura.Der. tală, s. f. (trăncăneală); tălălăi (var. Olt. tălăi), vb. (a sporovăi); talaf, s. n. (discuție, șuetă), contaminare cu laf; tălălău (var. teleleu, Banat tolălău, Mold. tololoi), s. n. (zarvă, larmă, hărmălaie; s. m., palavragiu; zăpăcit, zănatic, smintit, vagabond), explicat de Cihac, ca pornind de la telal; de Bogrea, Dacor., IV, 173-81 și Tagliavini, Arch. Rom., XII, 197, ca pornind de la numele de martir Talaleo; de Densusianu, GS, II, 350, din mag. tél „iarnă”, telelő „de iarnă”; și de Drăganu, Dacor., IV, 765-67, din mag. találó. Este dubletul lui tiuliuliu (var. triuliuliu(c)), adv. (cu nas mare; adj., nebun, smintit). – Alte der. teleleică, s. f. (femeie mincinoasă, vagaboandă), pe care Candrea îl lega de telal; Tălășman, s. m. (nume de bou), cu suf. -man (după Tiktin, din tc. talașmak „a certa”); tălimb, adj. (mocăit); teleap-teleap (var. talap-talap), interj. (exprimă ideea de mers greoi și apăsat), pe care Bogrea, Dacor., IV, 853 îl explică prin rut. taljap-taljap; tararai, s. n. (Banat, cîntec monoton); tărăraie, s. f. (poveste lungă, odisee); tărăși, vb. (Olt., a relata pe larg); tărășenie (var. tirișenie), s. f. (povestire, relatare). Rus. dialectal teleljuj „leneș” (cf. Vasmer, III, 90) și rut. tal(j)ap trebuie să provină din rom.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Tala
nume propriu (I3)
  • Tala
Intrare: tala
interjecție (I10)
  • tala
Intrare: tală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ta
  • tala
plural
  • tale
  • talele
genitiv-dativ singular
  • tale
  • talei
plural
  • tale
  • talelor
vocativ singular
plural
Intrare: tâlă
tâlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țala
țala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

tală

etimologie: