TALĂ, tale, s. f. (Regional) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă, taifas. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial, în forma tala, repetat) Încet-încet, haida-hai. Plecară pe mare, tala-tala! pînă ce se pomeniră la țara amazoanelor. ISPIRESCU, U. 50.