2 intrări

  • seimen siimen simen săiman săimen sămen sebgan segban seiman seimean sigmean sigmen siiman siimean simean
  • Seimen

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEIMÉN, seimeni, s. m. (în sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza Curții domnești. [Var.: silimén, simén s. m.] – Din tc. seğmen.

seimen [At: M. COSTIN, O. 99 / V: (înv) ~ean, sebgan, segban, săiman, săi~, sigmean, sigm~, siiman, siimean, simen, (îvr) săm~, (reg) ~man / Pl: ~i / E: tc seğmen[1], seyman] 1 sm (În vechea organizare militară a Imperiului Otoman, mpl) Soldat dintr-un corp special al ienicerilor. 2 sm (În vechea organizare militară a țărilor române în sec. XVII și XVIII; mpl) Persoană care făcea parte dintr-un corp de ostași mercenari pedeștri (înarmați cu sânețe), care aveau ca principală atribuție paza curții domnești. 3 am (Reg; îf seiman) Viteaz. corectată

  1. În original, probabil incorect: seðmen. — cata

SEIMÉN, seimeni, s. m. (În sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza curții domnești. [Var.: siimén, simén s. m.] – Din tc. seğmen.

SEIMÉN, seimeni, s. m. (Învechit) Soldat din corpul de infanterie mercenară din Muntenia și Moldova, folosit pentru garda curții domnești. [Pe la 1716 Muntenia avea] dorobanți, roșiori, călărași... seimeni... patruzeci de mii de oameni armați. GHICA, S. 18. Matei Basarab organiză un corp de 2000 sîrbi, bulgari, arnăuți, numit seimeni. BĂLCESCU, O. I 15. – Variante: siimén (SADOVEANU, Z. C. 139), simén (NEGRUZZI, S. I 16) s. m.

SEIMÉN ~i m. (în țările românești sec. XVII-XVIII) Ostaș mercenar care își făcea serviciul în garda de pază de la curtea domnitorului. /<turc. seğmen, seymen

SEIMEN s.m. (Mold., ȚR) 1. (La turci) . Soldat dintr-un corp special al ienicerilor. A: Seimen. PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Acolo au ieșit siimenii vizirului și bostangiii împărătești. IST. Ț.R. 2. (În Țările Române) Ostaș mercenar pedestru carea vea ca principală atribuție paza curții domnești. A: I-au dus la odae de siimeni de i-au închis. NCL II, 294. I-au închis giupîneasa ș-au pus și sămenii de i-au râsîpit curțile din Iași. NECULCE; cf. M. COSTIN; NCL II, 296, 301: GHEORGACHI. B: Acest vistier . . . făcea rău, închidea pre la siimeni. R. POPESCU. Variante: sămen (NECULCE), siimen (IST. ȚR.; NCL II, 294, 296, 301): R. POPESCU), simen (GHEORGACHI), sîmen (GHEORGACHI). Etimologie: tc. seğmen.

SIIMÉN s. n. v. seimen.

SIMÉN s. m. v. seimen.

sigman[1] sm vz seimen

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, pe care însă nu am putut-o identifica — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: seimen
  • silabație: sei-men info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seimen
  • seimenul
  • seimenu‑
plural
  • seimeni
  • seimenii
genitiv-dativ singular
  • seimen
  • seimenului
plural
  • seimeni
  • seimenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siimen
  • siimenul
  • siimenu‑
plural
  • siimeni
  • siimenii
genitiv-dativ singular
  • siimen
  • siimenului
plural
  • siimeni
  • siimenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simen
  • simenul
  • simenu‑
plural
  • simeni
  • simenii
genitiv-dativ singular
  • simen
  • simenului
plural
  • simeni
  • simenilor
vocativ singular
plural
săiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săimen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sămen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sebgan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
segban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seimean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sigmean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sigmen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siimean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Seimen
Seimen nume propriu
nume propriu (I3)
  • Seimen
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

seimen siimen simen săiman săimen sămen sebgan segban seiman seimean sigmean sigmen siimean siiman simean

  • 1. Țara Românească Moldova (În secolele XVII-XVIII) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza Curții domnești.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Pe la 1716 Muntenia avea] dorobanți, roșiori, călărași... seimeni... patruzeci de mii de oameni armați. GHICA, S. 18.
      surse: DLRLC
    • Matei Basarab organiză un corp de 2000 sîrbi, bulgari, arnăuți, numit seimeni. BĂLCESCU, O. I 15.
      surse: DLRLC

etimologie: