2 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAD, saduri, s. n. (Înv.) Plantație de pomi fructiferi; livadă. ♦ Vie plantată de curând. ♦ Răsad. ♦ (În forma sadă) Butaș (de salcie). [Var.: sádă s. f.] – Din sl. sadŭ.

SAD, saduri, s. n. (Înv.) Plantație de pomi fructiferi; livadă. ♦ Vie plantată de curând. ♦ Răsad. – Din sl. sadŭ.

SAD2, saduri, s. n. (Învechit) Plantație de pomi, livadă, grădină; vie plantată de curînd; răsad. V. sadă. Cînd o stîncă mare dintr-un munte s-a surpat, Zdrobește... sfarmă orice-n drumu-i a aflat; Casele de pe costișă, grădini, saduri, livezi, vii. NEGRUZZI, S. I 127. Este un cîmp lat, ce are... către apus o apă Ce saduri, grădini adapă. ALEXANDRESCU, P. 96.

sad n. tot ce se plantează. [Slav. SADŬ, plantă, fruct].

sad n., pl. urĭ (vsl. sadŭ, plantă, pom, poamă. V. ră-sad). Plantă tînără (legumă, pom) care a ĭeșit din sămînță și urmează să fie răsădită. Vie sădită de curînd (V. halîngă). Plantă sădită de mîna omuluĭ: buruĭenile și sadurile (Isp.). Livadă saŭ vie.

ȘEDEÁ, șed, vb. II. Intranz. 1. A se afla așezat pe ceva; a sta jos. ◊ Expr. A ședea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece. A ședea pe comoară = a fi foarte bogat și zgârcit. 2. A lua loc, a se așeza. ♦ A se opri din mers așezându-se; a poposi. (De obicei la imperativ sau în construcții negative) A avea astâmpăr, a fi liniștit. Șezi locului! 3. A sta, a se găsi, a rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situație sau poziție; a nu se mișca din locul sau din poziția ocupată. ◊ Expr. A ședea la masă = a lua masa, a mânca. A(-i) ședea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult. A ședea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezența sa sau cu prea multe insistențe. A ședea cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate etc.) = a nu face, a nu întreprinde nimic. A ședea strâmb și a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a discuta cu franchețe; a recunoaște adevărul 4. A petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămâne, a zăbovi (într-un anumit loc). ♦ (Rar; despre obiecte) A se afla așezat sau depozitat într-un loc). 5. A avea locuința, domiciliul undeva; a locui, a domicilia. 6. (În expr.) A(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat. 7. A se afla într-o anumită situație (în raport cu ceva sau cu cineva). 8. A nu face nimic, a nu avea nicio ocupație. Șade toată ziua.Lat. sedere.

SÁDĂ, sade, s. f. (Reg.) Butaș (de salcie). – Sad + suf. -ă.

ȘEDEÁ, șed, vb. II. Intranz. 1. A se afla așezat pe ceva; a sta jos. ◊ Expr. A ședea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece. A ședea pe comoară = a fi foarte bogat și zgârcit. 2. A lua loc, a se așeza. ♦ A se opri din mers așezându-se; a poposi. ♦ (De obicei la imperativ sau în construcții negative) A avea astâmpăr, a fi liniștit. Șezi locului! 3. A sta, a se găsi, a rămâne câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situație sau poziție; a nu se mișca din locul sau din poziția ocupată. ◊ Expr. A ședea la masă = a lua masa, a mânca. A(-i) ședea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult. A ședea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezența sa sau cu prea multe insistențe. A ședea cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate etc.) = a nu face, a nu întreprinde nimic. A ședea strâmb și a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a discuta cu franchețe; a recunoaște adevărul. 4. A petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla, a rămâne, a zăbovi (într-un anumit loc). ♦ (Rar; despre obiecte) A se afla așezat sau depozitat într-un loc. 5. A avea locuința, domiciliul undeva; a locui, a domicilia. 6. (În expr.) A(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat. 7. A se afla într-o anumită situație (în raport cu ceva sau cu cineva). 8. A nu face nimic, a nu avea nici o ocupație. Șade toată ziua.Lat. sedere.

SÁDĂ, sade, s. f. (Regional) Lăstar (mai ales de salcie) care se înfige în pămînt pentru a da naștere la o nouă plantă; butaș de salcie. V. sad2. Ocoli și coasta cea mare... cu sade de salcă. RETEGANUL, la CADE.

ȘEDEÁ, șed, vb. II. Intranz. (Adesea în concurență cu sta) 1. A se afla așezat pe ceva, a sta jos. Am pățit și noi ca un cerșitori care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei. EMINESCU, O. 175. Ședeam trîntiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovenească. RUSSO, O. 48. Seara la noi veneai Și pe laviță ședeai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. 2. A lua loc, a se așeza. Apoi am legat ogarul și am șezut amîndoi lîngă foc, povestind. ISPIRESCU, L. 299. Cu mîna-întinsă magul îi face semn să șadă. EMINESCU, O. I 94. Vorbind astfel, șezu pe marginea patului, lîngă căpătîiul meu. BOLINTINEANU, O. 333. ◊ (Întărit prin «jos») Dincă se îndreptă spre o poartă de uluci ascuțite sus, spunîndu-le celor din urmă să șadă jos. CAMIL PETRESCU, O. II 7. ◊ (La imperativ, în formule de invitație) Ia șezi ici și spune-mi. DUMITRIU, N. 129. Șezi colea și să ospătezi oleacă. CREANGĂ, P. 32. Șezi, drăguță, să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271. ♦ A se opri din mers așezîndu-se; a poposi. Să-ți dau două mere dulci, Unde-i ședea să le mînci. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 118. 3. A sta sau a rămîne într-un anumit loc, într-o anumită situație sau poziție; a se afla undeva, a nu se mișca din locul sau din poziția ocupară. Directorul de bancă ședea cil ochii în farfurie și asculta jenat. REBREANU, R. I 38. Ea mergea căpșuni s-adune, Fragi s-aduneEu ședeam pe prag la noi. COȘBUC, P. I 117. Tu șezi la grajd nedezlipit și să îngrijești de calul meu. CREANGĂ, P. 208. Să șezi cu oamenii la sfat. ȘEZ. I 12. ◊ (Întărit prin «locului») Nu te duce; mai bine șezi aici locului. RETEGANUL, P. II 41. ◊ Expr. A ședea la masă = a lua masa; a mînca. Zise tatălui său într-o zi cînd ședeau la masă. ISPIRESCU, L. 14. După ce-a șezut la masă, a zis fetei să se suit în pod. CREANGĂ, P. 289. A ședea grecește, a ședea cloșcă, a ședea pe ghimpi, a ședea binișor, a ședea lipcă v. c. A-i ședea cuiva (ceva) la inimă, se spune cînd cineva este preocupat de un gînd, urmărit de o idee care nu-i dă pace. Examenul îi ședea însă la inimă și nu-l putea da, fiindcă n-avea bani. CĂLINESCU, E. 80. A ședea pe capul cuiva = a sta mereu lîngă cineva, a-i cădea (cuiva) belea; a plictisi pe cineva cu prea multe stăruințe. A ședea strîmb și a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a recunoaște adevărul. Și-n adevăr, să ședem strîmb și să judicăm drept: oară ce desfătare vînătorească mai deplină... poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme? ODOBESCU, S. III 15. Șezi strîmb și grăiește drept. NEGRUZZI, S. I 247. A ședea sau a-i ședea cuiva bine (sau rău, frumos etc.) = a fi (sau a nu fi) corespunzător, potrivit, conform cu..; a fi (sau a nu fi) așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat. Brîu-i pus! Acum, din ladă Mai ieu șorțul! O, să-mi șadă Fată cum îmi stă nevastă... COȘBUC, P. I 105. Ce nu te gîndești cînd vorbești?... Nu șade frumos! CARAGIALE, S. N. 265. Și din cînd în cînd vărsate, mîndru lacrimile-ți șed. EMINESCU, O. I 83. Ce frumos îi șade creasta ca un roșu comanac. id. O. IV 224. 4. A trăi cîtva timp undeva, a petrece un timp într-un loc; a zăbovi. Și, după ce șezu acolo cîteva zile... plecă luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148. Nu ședea-n Moldova mult. ALECSANDRI, P. P. 330. A aștepta. Mărită-te, mîndră mea, După mine nu ședea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 261. ♦ (Rar, despre obiecte) A se afla așezat sau depozitat într-un loc. Alecu nu are cu ce să-mi scoată niște argintării care șed de la mai la argintar. KOGĂLNICEANU, S. 224. 5. A-și avea locuința sau domiciliul fixat undeva, a locui. De unde să-l chem, cînd nici nu știu unde șade. PETRESCU, C. V. 228. Ședea pe vale-n sus... Ion al Anei. COȘBUC, P. I 228. Palatul în care ședeau moșnegii și cu nora. s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei. CREANGĂ, P. 89. 6. A se afla într-o anumită situație în raport cu ceva sau (neobișnuit) cu cineva. Ar fi mers cu el, dar tocmai atunci ședeau mai rău ca oricînd cu banii. BASSARABESCU, la TDRG. – Prez. ind. și: (regional) șez (ALECSANDRI, T. I 115), pers. 3 și: (regional) șede (CREANGĂ, A. 106; NEGRUZZI, S. I 63, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 401). – Variantă: (regional) șădeá (ALECSANDRI, T. I 83, KOGĂLNICEANU, S. 10) vb. II.

ȘĂDEÁ vb. II. v. ședea.

A ȘEDEÁ șed intranz. 1) (despre ființe) A fi așezat (pe ceva); a sta jos. A ședea pe o bancă.Șezi locului, șezi binișor (sau cuminte)! astâmpără-te! fii cuminte! A ședea la masă a lua masa. 2) A se afla într-o anumită poziție sau stare. ◊ A ședea la (sau de) vorbă a vorbi. A ședea pe capul cuiva a deranja cu insistențele, cu durata vizitei etc. A-i ședea cuiva (ceva) la inimă a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de îmbrăcăminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A ședea cu mâinile în sân a nu face nimic. /<lat. sedere

ședeà v. 1. a fi jos, a se pune jos: ședeți la masă; 2. a rămânea locului, a se astâmpăra: șezi bine; 3. a avea locuința: șade departe; 4. a rămânea sau petrece undeva: a șezut mult la țară, la Paris; 5. a fi leneș: șade și nu face nimic; 6. a se potrivi: pălăria îi șade bine; 7. fig. a se cuveni: șade rău să-l gonești. [Lat. SEDERE].

șed, șezút, a ședeá v. intr. (lat. sĕdére, a ședea, scr. sad, vgr. *῾edĭomai, ῾ezomai, got. sitan [germ. sitzen], vsl. sĭedĭeti; it. sedére, pv. sezer, fr. seoir, sp. pg. șer.Șed, șezĭ, șede [est], și șez, șezĭ, șade [vest]; să șadă [est] și să șează [vest]. V. șa, așez, sedentar, po-sed). Am pozițiunea omuluĭ care se odihnește pe oasele basinuluĭ: a ședea pe scaun, pe pat, pe o peatră. Locuĭesc: a ședea pe strada cutare. Rămîn, petrec, trăĭesc: a ședea (maĭ des: a sta) mulțĭ anĭ în străinătate. Nu lucrez (de lene saŭ din lipsă de lucru): șade și nu face nimica. A ședea (saŭ: a sta) la masă, 1. a avea pozițiune la masă pe scaun, 2. a mînca la masă. A ședea bine, a te astîmpăra, a sta liniștit: acest copil nu șade bine. A-țĭ ședea bine (saŭ: răŭ), 1. a ți se potrivi, a-țĭ veni bine (saŭ: răŭ): această haĭnă îțĭ șade bine, îțĭ șade bine cu această haĭnă, 2. a-țĭ fi convenabil, a-țĭ face onoare: nu-țĭ șade bine să vorbeștĭ contra hoților cînd tu singur aĭ furat.Șed se confundă cu staŭ. Pentru a arăta pozițiunea omuluĭ care se sprijină pe tălpĭ, se zice a sta în picĭoare, ĭar p. a arăta pozițiunea celuĭ ce se odihnește pe oasele basinuluĭ se zice a sta (saŭ a ședea) jos. Poporu întrebuințează o expresiune trivială: a sta (saŭ a ședea) în cur, după cum zice a sta în genunchĭ, a sta în picĭoare. Literatu face bine dacă deosebește pe șed de staŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sad (înv.) s. n., pl. sáduri

arată toate definițiile

Intrare: sad
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sad
  • sadul
  • sadu‑
plural
  • saduri
  • sadurile
genitiv-dativ singular
  • sad
  • sadului
plural
  • saduri
  • sadurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sa
  • sada
plural
  • sade
  • sadele
genitiv-dativ singular
  • sade
  • sadei
plural
  • sade
  • sadelor
vocativ singular
plural
Intrare: ședea
verb (V508)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ședea
  • ședere
  • șezut
  • șezutu‑
  • șezând
  • șezându‑
singular plural
  • șezi
  • ședeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șed
  • șez
(să)
  • șed
  • șez
  • ședeam
  • șezui
  • șezusem
a II-a (tu)
  • șezi
(să)
  • șezi
  • ședeai
  • șezuși
  • șezuseși
a III-a (el, ea)
  • șade
  • șede
(să)
  • șa
  • șa
  • ședea
  • șezu
  • șezuse
plural I (noi)
  • ședem
(să)
  • ședem
  • ședeam
  • șezurăm
  • șezuserăm
  • șezusem
a II-a (voi)
  • ședeți
(să)
  • ședeți
  • ședeați
  • șezurăți
  • șezuserăți
  • șezuseți
a III-a (ei, ele)
  • șed
(să)
  • șa
  • șa
  • ședeau
  • șezu
  • șezuseră
verb (V507)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șădea
  • șădere
  • șăzut
  • șăzutu‑
  • șăzând
  • șăzându‑
singular plural
  • șazi
  • șădeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șad
(să)
  • șad
  • șădeam
  • șăzui
  • șăzusem
a II-a (tu)
  • șazi
(să)
  • șazi
  • șădeai
  • șăzuși
  • șăzuseși
a III-a (el, ea)
  • șade
(să)
  • șa
  • șădea
  • șăzu
  • șăzuse
plural I (noi)
  • șădem
(să)
  • șădem
  • șădeam
  • șăzurăm
  • șăzuserăm
  • șăzusem
a II-a (voi)
  • șădeți
(să)
  • șădeți
  • șădeați
  • șăzurăți
  • șăzuserăți
  • șăzuseți
a III-a (ei, ele)
  • șad
(să)
  • șa
  • șădeau
  • șăzu
  • șăzuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ședea șădea

  • 1. A se afla așezat pe ceva; a sta jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Am pățit și noi ca un cerșitori care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134.
      surse: DLRLC
    • Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei. EMINESCU, O. 175.
      surse: DLRLC
    • Ședeam trîntiți pe divanuri în toată dezinvoltura moldovenească. RUSSO, O. 48.
      surse: DLRLC
    • Seara la noi veneai Și pe laviță ședeai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A ședea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie A ședea pe comoară = a fi foarte bogat și zgârcit.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A lua loc, a se așeza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Apoi am legat ogarul și am șezut amîndoi lîngă foc, povestind. ISPIRESCU, L. 299.
      surse: DLRLC
    • Cu mîna-întinsă magul îi face semn să șadă. EMINESCU, O. I 94.
      surse: DLRLC
    • Vorbind astfel, șezu pe marginea patului, lîngă căpătîiul meu. BOLINTINEANU, O. 333.
      surse: DLRLC
    • Dincă se îndreptă spre o poartă de uluci ascuțite sus, spunîndu-le celor din urmă să șadă jos. CAMIL PETRESCU, O. II 7.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se opri din mers așezându-se.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: poposi un exemplu
      exemple
      • Să-ți dau două mere dulci, Unde-i ședea să le mînci. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 118.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (De obicei la imperativ sau în construcții negative) A avea astâmpăr, a fi liniștit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Șezi locului!
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Ia șezi ici și spune-mi. DUMITRIU, N. 129.
        surse: DLRLC
      • Șezi colea și să ospătezi oleacă. CREANGĂ, P. 32.
        surse: DLRLC
      • Șezi, drăguță, să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271.
        surse: DLRLC
  • 3. A se găsi câtva timp într-un anumit loc, într-o anumită situație sau poziție; a nu se mișca din locul sau din poziția ocupată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rămâne sta 5 exemple
    exemple
    • Directorul de bancă ședea cu ochii în farfurie și asculta jenat. REBREANU, R. I 38.
      surse: DLRLC
    • Ea mergea căpșuni s-adune, Fragi s-adune – Eu ședeam pe prag la noi. COȘBUC, P. I 117.
      surse: DLRLC
    • Tu șezi la grajd nedezlipit și să îngrijești de calul meu. CREANGĂ, P. 208.
      surse: DLRLC
    • Să șezi cu oamenii la sfat. ȘEZ. I 12.
      surse: DLRLC
    • Nu te duce; mai bine șezi aici locului. RETEGANUL, P. II 41.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A ședea la masă = a lua masa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânca 2 exemple
      exemple
      • Zise tatălui său într-o zi cînd ședeau la masă... ISPIRESCU, L. 14.
        surse: DLRLC
      • După ce-a șezut la masă, a zis fetei să se suie în pod. CREANGĂ, P. 289.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A ședea grecește (1.1.), a ședea cloșcă (1.3.), a ședea pe ghimpi (1.2.), a ședea binișor (1.1.1.), a ședea lipcă (1.).
      surse: DLRLC
    • 3.3. expresie A(-i) ședea cuiva ceva la inimă = a fi preocupat, stăpânit de ceva, a dori ceva foarte mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Examenul îi ședea însă la inimă și nu-l putea da, fiindcă n-avea bani. CĂLINESCU, E. 80.
        surse: DLRLC
    • 3.4. expresie A ședea pe capul cuiva = a plictisi (pe cineva) cu prezența sa sau cu prea multe insistențe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plictisi
    • 3.5. expresie A ședea cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate etc) = a nu face, a nu întreprinde nimic.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.6. expresie A ședea strâmb și a judeca (sau a vorbi, a grăi) drept = a discuta cu franchețe; a recunoaște adevărul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și-n adevăr, să ședem strîmb și să judicăm drept: oară ce desfătare vînătorească mai deplină... poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează pe căi fără de urme? ODOBESCU, S. III 15.
        surse: DLRLC
      • Șezi strîmb și grăiește drept. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
  • 4. A petrece câtva timp undeva, a nu se deplasa (dintr-un anumit loc); a se afla (într-un anumit loc).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rămâne zăbovi 2 exemple
    exemple
    • Și, după ce șezu acolo cîteva zile... plecă luîndu-și calul cu sine. ISPIRESCU, L. 148.
      surse: DLRLC
    • Nu ședea-n Moldova mult. ALECSANDRI, P. P. 330.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mărită-te, mîndră mea, După mine nu ședea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 261.
        surse: DLRLC
    • 4.2. rar (Despre obiecte) A se afla așezat sau depozitat într-un loc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Alecu nu are cu ce să-mi scoată niște argintării care șed de la mai la argintar. KOGĂLNICEANU, S. 224.
        surse: DLRLC
  • 5. A avea locuința, domiciliul undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domicilia locui 3 exemple
    exemple
    • De unde să-l chem, cînd nici nu știu unde șade. PETRESCU, C. V. 228.
      surse: DLRLC
    • Ședea pe vale-n sus... Ion al Anei. COȘBUC, P. I 228.
      surse: DLRLC
    • Palatul în care ședeau moșnegii și cu nora. s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei. CREANGĂ, P. 89.
      surse: DLRLC
  • 6. expresie A(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Brîu-i pus! Acum, din ladă Mai ieu șorțul! O, să-mi șadă Fată cum îmi stă nevastă... COȘBUC, P. I 105.
      surse: DLRLC
    • Ce nu te gîndești cînd vorbești?... Nu șade frumos! CARAGIALE, S. N. 265.
      surse: DLRLC
    • Și din cînd în cînd vărsate, mîndru lacrimile-ți șed. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • Ce frumos îi șade creasta ca un roșu comanac. EMINESCU, O. IV 224.
      surse: DLRLC
  • 7. A se afla într-o anumită situație (în raport cu ceva sau cu cineva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ar fi mers cu el, dar tocmai atunci ședeau mai rău ca oricînd cu banii. BASSARABESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • 8. A nu face nimic, a nu avea nicio ocupație.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Șade toată ziua.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: