2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓMPĂ2, (2) pompe, s. f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea și ceremonialul înmormântărilor; servicii funerare. – Din lat. pompa, fr. pompe.

PÓMPĂ1, pompe, s. f. Mașină de forță sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mâna sau acționat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ◊ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanță pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apă”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puțuri; p. ext. cișmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.

PÓMPĂ1, pompe, s. f. Mașină de forță sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mâna sau acționat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ◊ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanță pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apă”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puțuri; p. ext. cișmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.

pompă1 sf [At: DRĂGHICI, R. 10/21 / V: (îrg) pum~, (reg) poam~ / Pl: ~pe, (reg) ~pi / E: fr pompe, lat pompa] 1 Mașină de forță sau aparat care servește la comprimarea sau deplasarea unui fluid prin utilizarea energiei mecanice transmise de un motor de antrenare, a energiei cinetice sau a unui alt fluid. 2 (Spc; șîs ~ de apă) Aparat de pompare (1) adaptat mai ales la puțuri. 3 (Spc; șîs ~ de apă) Cișmea din care apa curge prin apăsare repetată pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare (1). 4 (Spc) Obiect de uz casnic alcătuit dintr-o emisferă de cauciuc și un mâner pentru desfundarea chiuvetelor, prin producerea unei presiuni atmosferice inferioare și a unui spațiu vidat. 5 (Îs) ~ de incendiu Pompă (1) cu care se aruncă apa la distanță pentru a stinge incendiile. 6 Aparat din cauciuc în formă de pară2, cu o prelungire tubulară îngustă, folosit pentru clisme la copii Si: pompiță (3). 7 (Șîs ~ de lapte) Obiect din sticlă de forma unei ventuze, prevăzut cu o pară de cauciuc, folosit pentru aspirarea laptelui din sânul matern Si: succipompă. 8 (Șîs ~ de salivă) Dispozitiv alcătuit dintr-o canulă metalică sau de sticlă așezat la aparatul stomatologic și care funcționează pe bază electrică, împiedicând inundarea cu salivă a gurii în timpul tratamentului dentar. 9 (Reg) Pușcă de soc cu care se joacă copiii. 10 (Trs; Ban) Cumpănă la fântână. 11 (Reg) Macaz (1).

pompă2 sf [At: BIBLIA (1688), pref 8/41 / V: (înv) ~mbă, ponbă[1] / Pl: ~pe / E: lat pompa, ngr πομπή, fr pompe] 1 Ansamblu de manifestări fastuoase, caracteristice anumitor ceremonialuri, sărbători etc. 2 (Pex) Alai plin de strălucire, de splendoare Si: (înv) pohfală (grî) parisie1, parataxis. 3 Fast. 4 (Înv) A face ~ de ceva A da prea mare importanță unui lucru. 5 (Lpl; îs) ~pe funebre Instituție care se ocupă cu pregătirea și cu efectuarea înmormântărilor. 6 (Înv) Obligație protocolară, de etichetă, de ținută, care se cuvine să fie respectată de o persoană oficială, în raport cu rangul ei. corectată

  1. În original, greșit tipărit: pombă. Această variantă există deja. Am corectat-o judecând și după referința încrucișată — LauraGellner

PÓMPĂ2, pompe, s. f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea și cu efectuarea înmormântărilor. – Din lat. pompa, fr. pompe.

PÓMPĂ1, pompe, s. f. Aparat compus dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mîna sau mecanic, folosit pentru a deplasa un fluid dintr-un spațiu în altul. Pompele de țiței lucrau singure, automat, invizibil. DUMITRIU, P. F. 69. Să punem pompă ca să facem irigație. SADOVEANU, P. M. 134. Corăbierii, pogorîndu-se îndată în fundul corăbiei, au început a scoate apa cu pompe. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Pompă aspiratoare v. aspirator2. Pompă aspiratoare-respingătoare v. respingător. Pompă pneumatică v. pneumatic. Pompă de incendiu = pompă cu care se aruncă apă la distanță, spre a stinge incendiile, v. tulumbă. ♦ Aparat de pompare adaptat la puțuri; cișmea. De afară se auzi șiroind robinetul pompei din curte și cum Bedros sufla împroșcînd apa. DUMITRIU, N. 261. La pompa de apă, pînă la zece metri în jur, erau băltoace mari. MIHALE, O. 14 Se rezemase de zidul pompei cu apă și se uita în gol, fără clipire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 349.

PÓMPĂ2, (2) pompe, s. f. 1. Alai, suită, cortegiu (sărbătoresc); p. ext. fast, lux, strălucire, splendoare. Învingătorul Rareș intră cu mare pompă în Suceava. GANE, N. II 88. Bătrînul a plîns și apoi l-a îngropat cu toată pompa cuvenită într-un cimitir din Craiova. ANGHEL, PR. 129. Împrotiva obiceiului său, Lăpușneanul în ziua aceea era îmbrăcat cu toată pompa domnească. NEGRUZZI, S. I 148. Junele nostru-mpărat Vrînd să plece-n vînătoare Cu tineri, cu pompă mare, S-a sculat, s-a gătit bine, S-a armat cum se cuvine. TEODORESCU, P. P. 170. ♦ (Neobișnuit) înfățișare sărbătorească. Ființa funcționarilor civili și militari, toți inmundirați, da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. 2. (În expr.) Pompe funebre = serviciu însărcinat cu pregătirea și efectuarea înmormîntărilor.

PÓMPĂ2 s.f. 1. Lux, fast, strălucire; alai, suită sărbătorească. 2. Pompe funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. [Cf. fr. pompe, lat. pompa].

PÓMPĂ1 s.f. Aparat cu care se poate extrage un fluid dintr-un loc pentru a-l deșerta în alt loc. ♦ Cișmea din care se scoate apa prin pompare. [< fr. pompe, it. pompa].

PÓMPĂ2 s. f. 1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu. 2. ~e funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. (< fr. pompe, lat. pompa)

PÓMPĂ1 s. f. 1. mașină de forță, agregat la deplasarea unui fluid dintr-un anumit spațiu într-altul. 2. cișmea din care se scoate apa din pompare. (< fr. pompe)

PÓMPĂ1 ~e f. Instrument sau mecanism care servește la deplasarea (înăuntru sau dinăuntru) a unui fluid. ◊ ~ de incendiu instalație pentru stingerea incendiilor cu apă. ~ de vid aparat pentru evacuarea gazelor sau aburilor dintr-un spațiu închis (cu scopul de a obține vid). /<fr. pompe

PÓMPĂ2 ~e f. 1) Paradă plină de fast într-o ceremonie. ◊ ~e funerale serviciu care se ocupă cu organizarea înmormântărilor. 2) Frumusețe plină de strălucire; splendoare; fast. /<lat. pompa, fr. pompe

pompă f. 1. preparative mărețe, luxoase: pompa unei ceremonii; 2. fig. nobleță, măreție: pompa stilului; 3. pl. vanități, plăceri: a renunța la pompele lumești; pompe funebre, administrațiune ce se însărcinează cu înmormântările în orașele cele mari.

pompă f. 1. tulumbă, mașină de ridicat apa, pusă în mișcare cu brațul ori cu aburi; 2. (de incendii), aparat ce servă a arunca apă asupra unui edificiu incendiat.

1) *pómpă f., pl. e (lat. pompa, d. vgr. pompé, escortă, alaĭ, paradă, d. pémpo, întovărășesc). Mare ceremonie, preparative solemne: pompa uneĭ inaugurărĭ. Fig. Pompa stiluluĭ. Pompă funebră, preparativele înmormîntăriĭ. Decorator de pompe funebre, dricar, patașcar. – L. V. pombă (după ngr.).

arată toate definițiile

Intrare: Pompe
Pompe nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pompe
Intrare: pompă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pompă
  • pompa
plural
  • pompe
  • pompele
genitiv-dativ singular
  • pompe
  • pompei
plural
  • pompe
  • pompelor
vocativ singular
plural
pombă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ponbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pumpă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.