pompă² sf [At: BIBLIA (1688), pref 8/41 / V: (înv) ~mbă, ponbă^[1] / Pl: ~pe / E: lat pompa, ngr πομπή, fr pompe] 1 Ansamblu de manifestări fastuoase, caracteristice anumitor ceremonialuri, sărbători etc. 2 (Pex) Alai plin de strălucire, de splendoare Si: (înv) pohfală (grî) parisie¹, parataxis. 3 Fast. 4 (Înv) A face ~ de ceva A da prea mare importanță unui lucru. 5 (Lpl; îs) ~pe funebre Instituție care se ocupă cu pregătirea și cu efectuarea înmormântărilor. 6 (Înv) Obligație protocolară, de etichetă, de ținută, care se cuvine să fie respectată de o persoană oficială, în raport cu rangul ei. corectat(ă)