padiște sf vz pajiște

pagiște sf vz pajiște

pajește sf vz pajiște

pajiște sf [At: PSALT. HUR. 63^v/17 / V: (înv) pagi~^[1], ~jeș~, (reg) padi~, pajoș~, pajuș~, parâșcă, parâș~, pari~, pavi~, pla~, poarăș~ / Pl: ~ti, (înv) păjiști / G-D: ~tii, (înv, 1-3) ~tiei / E: slv пашиштє] 1 Teren acoperit cu vegetație ierboasă perenă, măruntă și deasă, folosită ca nutreț Si: (reg) pajiștine (1). 2 (Prc) Vegetație ierboasă care acoperă pajiștea (1) Si: (reg) pajiștine (2). 3 (Înv; după verbe ca „a zidi”, „a face”, „a ridica”; îlav) Din ~ De la început. 4 (Trs; Mol) Cantitate de pământ cât se poate lua dintr-o dată cu hârlețul. 5 (Înv) Fond dominant al unei picturi, al unei țesături etc. Si: câmp. 6 (Plu; Mol; Buc) Țărm drept al unui râu, unde pot fi ancorate plutele. corectat(ă)

pajoște sf vz pajiște

pajuște sf vz pajiște

parâșcă sf vz pajiște

parâște sf vz pajiște

pariște sf vz pajiște

paviște sf vz pajiște

părî v vz pârî

pâri v vz pârî

pârî [At: COD. VOR. 2/25 / V: (înv) părî, ~ri / Pzi: ~răsc / E: slv пьрѣти] 1 vrr (Înv) A avea o dispută cu cineva pentru ceva. 2 vrr (Înv) A se certa învinuindu-se reciproc. 3 vrr (Îrg) A fi în proces cu cineva. 4 vt(a) (Înv) A nu recunoaște fapta incriminată. 5 vt(a) (Înv) A contesta adevărul acuzației. 6 vt (Îrg; cu determinările „la județ”, „la judecător”) A chema în judecată, a reclama în fața justiției. 7 vi (Îvr) A revendica în baza unui drept. 8 vt(a) A se plânge de faptele cuiva Si: a acuza, a învinui. 9 vt A arăta în mod răutăcios și tendențios faptele cuiva, exagerând sau mințind. 10 vt A vorbi pe cineva de rău. 11 vt A trăda pe cineva. 12 vt A denunța.

plajiște sf vz pajiște

poarâște^[1] sf vz pajiște

PAJIȘTE, pajiști, s. f. Loc acoperit cu iarbă măruntă și deasă. Mergem către marginea orașului, la cîmp, și ne așezăm pe pajiște. VORNIC, P. 210. Pajiștea înverzită, presărată cu rouă, sclipea în bătaia razelor de soare. BUJOR, S. 155.

PÎRÎ, pîrăsc, vb. IV. Tranz. 1. A arăta în mod răutăcios faptele unei persoane, a acuza, a se plînge de cineva; a da pe față, a spune (pe cineva) ia... a denunța, a reclama. Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113. Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. 2. (Învechit și popular) A chema (pe cineva) în judecată, a intenta (cuiva) proces. Lupul te pîrăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți.

PAJIȘTE pajiști f. Teren pe care crește iarbă măruntă și deasă, folosită ca nutreț sau pentru pășunat. /<sl. pašište

A PÂRÎ ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti

pajiște f. loc acoperit cu iarbă deasă și scurtă, livede pentru pășunatul vitelor. [Bulg. PAȘIȘTE, (loc de) pășune].

pârî v. 1. a acuza; 2. a denunța [Slav. PRĬETI].

pájiște f., pl. pajiștĭ și păjiștĭ (vsl. pašište, bg. pášište, pástbište, pășune). Cîmp (loc) acoperit de ĭarbă frumoasă (fr. pelouse, gazon). V. paviște.

páviște f. (cp. cu pajiște). Bihor (Șez. 37, 130). Bucată de pămînt cu ĭarbă (lat. caespes). V. brazdă.

pîrăsc, a -î v. tr. (din vechîu pîrésc, a pîri, d. vsl. prĭeti, pĭrĭeti, a se certa. Cp. cu dirăsc, tîrăsc, vîr). Acuz. Denunț. V. refl. Mă cert, mă cĭorovoĭesc. Duc proces, mă judec.

pîrésc, V. pîrăsc.

pajiște s. f., g.-d. art. pajiștii; pl. pajiști

pârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, 3 sg. pârăște, imperf. 1 pâram; conj. prez. 1 sg. să pârăsc, 3 să pârască

pajiște s. f., g.-d. art. pajiștii; pl. pajiști

pârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâra, perf. s. 3 sg. pârî, 3 pl. pârâră, m.m.c.p. 1 sg. pârâsem, 2 sg. pârâseși; conj. prez. 3 să pârască; ger. pârând; part. pârât

pajiște s. f., g.-d. art. pajiștii; pl. pajiști

pârî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâra; conj. prez. 3 sg. și pl. pârască

pîrî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pîrăsc, conj. pîrască)

pârăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.

pajiște (pajiști), s. f. – Pășune mare. – Var. (Trans.) paviște. Sl. pašište (Cihac, II, 230; Tiktin), poate prin încrucișare cu pažitĭ „fîneață”, cf. sb., cr. pasište. Der. directă din sl. pažitĭ (Conev 30) prezintă dificultăți. – Der. împăjești, vb. (a acoperi cu iarbă); păjurit, adj. (acoperit cu flori, împodobit), a cărui der. nu pare să fi fost explicată convingător.

pîrî (-răsc, -ît), vb. – A denunța, a acuza, a inculpa. Sl. prĕti, prją, priši, „a se certa” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti „a acuza”, mag. per „ceartă”; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî. – Der. pîră, s. f. (acuzație, inculpare; delațiune, denunț); pîrîș, s. m. (înv., acuzator, turnător, denunțător), cf. mag. peres (Gáldi, Dict., 181); pîrît, s. m. (acuzat); pîrîtor, s. m. (turnător).

Parasc/a, -an v. Parascheva I B 2, II 5.

Păras/ca, -co v. Parascheva I B 2, II 4.

PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra.

PÂRÎ vb. v. denunța.

PÎRÎ vb. a denunța, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.)

pîrî vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. SUPĂRA.