5 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Padina f. sat în jud. Buzău, însemnat pentru vânaturile sale: 2820 loc.

PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.

PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina.

padină sf [At: I. IONESCU, M. 22 / A și: padi / V: ~imă, ~ie, păd~[1] / Pl: ~ni, ~ne, (reg) pădini / E: bg падина] 1 Loc aproape plan sau ușor scobit, acoperit cu iarbă, pe vârful unui munte sau al unui deal, între doi munți sau două dealuri, pe coastă ori la poalele muntelui sau dealului Vz plai, platou, zăpodie. 2 Mică depresiune circulară sau alungită, formată de obicei pe loess Si: crov. 3 (Reg) Ogor între două răzoare. 4 (Reg) Teren umed, mlăștinos, mocirlos. 5 (Reg) Jgheab la moară. 6 (Mun) Spărtură naturală la un lemn retezat. 7 (Bot; reg) Molid (Picea excelsa). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PADÍNĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau uneori ușor scobit, aflat în vîrful unui deal sau al unui munte, pe coastă sau chiar la poalele muntelui. Pe acolo pe sus, pe podișuri, «pe padini», vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini și pe fața slobodă a întinselor pășuni. DUMITRIU, N. 187. ♦ Mică depresiune circulară sau eliptică, în regiunile de stepă. – Variantă: pădină (HODOȘ, P. P. 91) s. f.

PẮDINĂ s. f. v. padină.

PÁDINĂ ~i f. Suprafață (aproape) plană pe vârful unui deal sau al unui munte. [G.-D. padinii] /<bulg. padina

padină f. (în regiunile muntoase) teren umed și adesea învăscut cu mușchi. [Slav. PADINA, căderea unei ape].

pádină f., pl. ĭ (vsl. [bg. rus.] pádina, vale adîncă, d. padati, pastĭ, a cădea. V. năpădesc). Vest. Loc șes (podiș) la poalele unuĭ deal. V. japină, zănoagă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini

pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PADINĂ s. (GEOGR.) crov, găvan, (Mold. și Bucov.) coșcovă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pádină (pádini), s. f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu știm dacă padeș, s. n. (Trans. de N., zmeuriș) aparține aceleiași familii.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PADINA, com. în jud. Buzău, situată în câmpia Bărăganului; 4.840 loc. (2003). Expl. de gaze naturale. Viticultură.

PADÍNĂ (< bg.) s. f. Termen popular care indică o suprafață relativ plană, de obicei mai coborâtă față de relieful înconjurător. A fost preluat în geografie cu diferite sensuri, în funcție de tipul dec relief: a) (în regiuni carstice) vale seacă cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit și în sens de polie sau uvalas; b) (în regiuni de câmpie) microdepresiune de tasare în loess, rezultată, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versanții afectați de alunecări de teren) suprafață aproape plană intercalată între valurile de alunecare.

PĂDINA, com. în jud. Mehedinți, situată în S piemontului Bălăciței, pe râul Drincea; 1.822 loc. (2003). Reșed. comunei este satul Pădina Mare. Pe terit. satului Iablanița au fost descoperite urmele unei așezări din sec. 8-9, în care s-au găsit vase ceramice decorate cu striuri și linii ondulate.

PADINĂ subst. 1. Padina frecv., n. de fam., olt. (Hur). 2. Pădin (Hur); – fam. (Î Div); -escu (Hur 102); -ești fam. (AO IX 195); -ești s. (Mus).

Intrare: Padina
Padina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: padina
padina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: padină
padină1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • padină
  • padina
plural
  • padini
  • padinile
genitiv-dativ singular
  • padini
  • padinii
plural
  • padini
  • padinilor
vocativ singular
plural
padină2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • padină
  • padina
plural
  • padine
  • padinele
genitiv-dativ singular
  • padine
  • padinei
plural
  • padine
  • padinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • padie
  • padia
plural
  • padii
  • padiile
genitiv-dativ singular
  • padii
  • padiei
plural
  • padii
  • padiilor
vocativ singular
plural
padimă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădină
  • pădina
plural
  • pădini
  • pădinile
genitiv-dativ singular
  • pădini
  • pădinii
plural
  • pădini
  • pădinilor
vocativ singular
plural
Intrare: Padină
Padină nume propriu
nume propriu (I3)
  • Padină
Intrare: pădina
pădina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

padină padie padimă pădină

  • 1. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pe acolo pe sus, pe podișuri, «pe padini», vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini și pe fața slobodă a întinselor pășuni. DUMITRIU, N. 187.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coșcovă crov găvan

etimologie: