padină sf [At: I. IONESCU, M. 22 / A și: padină / V: ~imă, ~ie, păd~^[1] / Pl: ~ni, ~ne, (reg) pădini / E: bg падина] 1 Loc aproape plan sau ușor scobit, acoperit cu iarbă, pe vârful unui munte sau al unui deal, între doi munți sau două dealuri, pe coastă ori la poalele muntelui sau dealului Vz plai, platou, zăpodie. 2 Mică depresiune circulară sau alungită, formată de obicei pe loess Si: crov. 3 (Reg) Ogor între două răzoare. 4 (Reg) Teren umed, mlăștinos, mocirlos. 5 (Reg) Jgheab la moară. 6 (Mun) Spărtură naturală la un lemn retezat. 7 (Bot; reg) Molid (Picea excelsa). corectat(ă)

PADINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau uneori ușor scobit, aflat în vîrful unui deal sau al unui munte, pe coastă sau chiar la poalele muntelui. Pe acolo pe sus, pe podișuri, «pe padini», vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini și pe fața slobodă a întinselor pășuni. DUMITRIU, N. 187. ♦ Mică depresiune circulară sau eliptică, în regiunile de stepă. – Variantă: pădină (HODOȘ, P. P. 91) s. f.

PADINĂ ~i f. Suprafață (aproape) plană pe vârful unui deal sau al unui munte. [G.-D. padinii] /<bulg. padina

padină f. (în regiunile muntoase) teren umed și adesea învăscut cu mușchi. [Slav. PADINA, căderea unei ape].

pádină f., pl. ĭ (vsl. [bg. rus.] pádina, vale adîncă, d. padati, pastĭ, a cădea. V. năpădesc). Vest. Loc șes (podiș) la poalele unuĭ deal. V. japină, zănoagă.

padie sf vz padină

padimă sf vz padină

pădină sf vz padină

PĂDINĂ s. f. v. padină.

padină (mică depresiune) s. f., g.-d. art. padinii; pl. padini

padină s. f., g.-d. art. padinii; pl. padini

padină s. f., g.-d. art. padinii; pl. padini

PADINĂ s. v. crov.

PADINĂ s. (GEOGR.) crov, găvan, (Mold. și Bucov.) coșcovă.

padină (padini), s. f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu știm dacă padeș, s. n. (Trans. de N., zmeuriș) aparține aceleiași familii.

PADÍNĂ (< bg.) s. f. Termen popular care indică o suprafață relativ plană, de obicei mai coborâtă față de relieful înconjurător. A fost preluat în geografie cu diferite sensuri, în funcție de tipul dec relief: a) (în regiuni carstice) vale seacă cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit și în sens de polie sau uvalas; b) (în regiuni de câmpie) microdepresiune de tasare în loess, rezultată, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versanții afectați de alunecări de teren) suprafață aproape plană intercalată între valurile de alunecare.

PADINA, com. în jud. Buzău, situată în câmpia Bărăganului; 4.840 loc. (2003). Expl. de gaze naturale. Viticultură.