PADÍNĂ (< bg.) s. f. Termen popular care indică o suprafață relativ plană, de obicei mai coborâtă față de relieful înconjurător. A fost preluat în geografie cu diferite sensuri, în funcție de tipul dec relief: a) (în regiuni carstice) vale seacă cu fundul relativ plat; uneori termenul este folosit și în sens de polie sau uvalas; b) (în regiuni de câmpie) microdepresiune de tasare în loess, rezultată, de obicei, prin unirea mai multor crovuri; c) (pe versanții afectați de alunecări de teren) suprafață aproape plană intercalată între valurile de alunecare.