PADINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau uneori ușor scobit, aflat în vîrful unui deal sau al unui munte, pe coastă sau chiar la poalele muntelui. Pe acolo pe sus, pe podișuri, «pe padini», vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini și pe fața slobodă a întinselor pășuni. DUMITRIU, N. 187. ♦ Mică depresiune circulară sau eliptică, în regiunile de stepă. – Variantă: pădină (HODOȘ, P. P. 91) s. f.