3 intrări

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. (Pop.) 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jăratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpelí vb. IV] – Din bg. pripalja, sb. pripaliti.

PÂRPĂLÍT, -Ă, părpăliți, -te, adj. (Pop.) Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

PERPELÍ vb. IV v. pârpăli.

PERPELÍ vb. IV v. pârpăli.

PERPELÍT, -Ă adj. v. pârpălit.

PERPELÍT, -Ă adj. v. pârpălit.

pârpăli [At: CREANGĂ, A. 60 / V: păr~, perpeli (Pzi: 3 și, reg, perpele), (reg) ~ări, ~pâli, ~peri, ~poli, ~pori / Pzi: ~lesc / E: bg препалу] 1 vt (C. i. animale sau carnea lor) A frige la frigare, pe jeratic sau la para focului, pentru a mânca Si: a pârpoși1 (1). 2 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A pune la foc iute sau a trece prin flacără pentru a se coace sau a se prăji la repezeală. 3 vt (C. i. alimente, mai ales porumb) A arde pe deasupra. 4 vt (C. i. alimente) A încălzi la repezeală Vz pripi. 5 vt (Pop; c. i. părul animalelor tăiate pentru hrană) A distruge prin atingere cu o sursă de căldură, uneori prin opărire. 6 vt (Pex; c. i. animale tăiate) A pârli (5). 7 vt (Reg; c. i. păsări tăiate; îf perpeli) A jumuli. 8-9 vtr (Reg; îf perpeli) A (se) curăța. 10 vr A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. 11 vt (Înv; îf pârpoli) A dogori. 12 vr (Îf perpeli) A face mișcări spasmodice provocate de o durere puternică Si: a se tăvăli, a se zbate, a se zvârcoli. 13 vr (Îe) A se perpeli de râs A râde cu mare poftă. 14 (Îe) A se perpeli de ceasul morții A depune eforturi disperate pentru a realiza ceva. 15 (Fig) A se frământa din cauza unei situații grele. 16 A se răsuci continuu în așternut, fără a-și găsi somnul, din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare Si: a se foi.

pârpălit, ~ă a [At: DEX / V: per~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: pârpăli] Fript sau prăjit în grabă, numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic sau la para focului).

  1. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: perpelit LauraGellner

perpelit, ~ă[1] a vz pârpălit[2] modificată

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: perpălit LauraGellner
  2. În original, greșit tipărit: vz părpălit LauraGellner

PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales în forma perpeli) 1. A se zvârcoli, a se zbate, a se tăvăli de durere. ♦ Fig. A se frământa, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpelí vb. IV] – Din bg. pripalja, scr. pripaliti.

PÂRPĂLÍT, -Ă, pârpăliți, -te, adj. Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jeratic sau la para focului). [Var.: perpelít, -ă adj.] – V. pârpăli.

PĂRPĂLÍ vb. IV v. pîrpăli.

PERPELÍ, perpelesc, vb. IV. 1. Tranz. A pîrpăli (1). Feliile de mămăligă rece, perpelite la jar, din care și-au astîmpărat foamea. C. PETRESCU, A. R. 188. Unii la berbeci Cojea, Alții lemne Grămădea, Alții carne Perpelea. TEODORESCU, P. F. 515. ◊ Fig. În frigarea patriotismului războinic perpeleau pe Marghiloman, pe Carp și pe toți politicienii rămași în București. Trădători! PAS, Z. III 258. ◊ (Rar) A prăji în cratiță. (Refl.) Să fie într-un ceas bun! lăcrimă dăscălița, mestecînd mișcată în tocana ce se perpelea pe foc. REBREANU, I. 87. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane) A supune unor chinuri morale, a tortura. Zi, și pe tine te perpelește pe jăratec, ai? DUMITRIU, N. 30. 3. Refl. (Despre persoane) A se zbate, a se zvîrcoli; a se frămînta. Azi-noapte n-am dormit neam. M-am perpelit ca pă jărăgai. PREDA, Î. 160. Găsi pe Anichit perpelindu-se prin toată casa. STĂNOIU, C. I. 165. Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. REBREANU, R. I 45. ◊ Fig. I-a aprins la căpătii o lumînare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărîmate. REBREANU, R. II 201.

PERPELÍT, -Ă, perpeliți,-te, adj. Fript, prăjit; fig. lipsit de vigoare, nevolnic; p. ext. jerpelit. V. pîrlit. Amîndoi merg așa triști și perpeliți, mititeii de ei copilul înainte și surioara după el. VLAHUȚĂ, O. A. I 140.

PÎRPĂLÍ, pîrpălesc, vb. IV. (Și în forma pîrpîli) 1. Tranz. (Cu privire la alimente) A frige numai pe deasupra (la frigare, pe jăratic, la para focului). Adunase jar în marginea vetrei și pîrpîlea bucăți de slănină, în țăpușă. SADOVEANU, N. P. 132. Chef și voie bună, zise celălalt, scoțînd o hrincă înghețată din desagi, pîrpîlind-o pe jăratec și dîndu-ne și nouă. CREANGĂ, O. A. 48. 2. Refl. A se încălzi la dogoarea focului (sau la soare). Într-un zăvoi de cătină ardea focul de vreascuri, mititel și pipernicit... Soldații se pîrpăleau la flacără. D. ZAMFIRESCU, R. 117. Vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 289. ◊ Tranz. Turcii suflau zgomotos și-șipîrpîleau la flăcări mîinile și picioarele. SADOVEANU, O. VI 128. – Variante: pîrpîlí, părpălí (ISPIRESCU, L. 340) vb. IV.

arată toate definițiile

Intrare: părpălit
părpălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părpălit
  • părpălitul
  • părpălitu‑
  • părpăli
  • părpălita
plural
  • părpăliți
  • părpăliții
  • părpălite
  • părpălitele
genitiv-dativ singular
  • părpălit
  • părpălitului
  • părpălite
  • părpălitei
plural
  • părpăliți
  • părpăliților
  • părpălite
  • părpălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pârpăli / perpeli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârpăli
  • pârpălire
  • pârpălit
  • pârpălitu‑
  • pârpălind
  • pârpălindu‑
singular plural
  • pârpălește
  • pârpăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârpălesc
(să)
  • pârpălesc
  • pârpăleam
  • pârpălii
  • pârpălisem
a II-a (tu)
  • pârpălești
(să)
  • pârpălești
  • pârpăleai
  • pârpăliși
  • pârpăliseși
a III-a (el, ea)
  • pârpălește
(să)
  • pârpălească
  • pârpălea
  • pârpăli
  • pârpălise
plural I (noi)
  • pârpălim
(să)
  • pârpălim
  • pârpăleam
  • pârpălirăm
  • pârpăliserăm
  • pârpălisem
a II-a (voi)
  • pârpăliți
(să)
  • pârpăliți
  • pârpăleați
  • pârpălirăți
  • pârpăliserăți
  • pârpăliseți
a III-a (ei, ele)
  • pârpălesc
(să)
  • pârpălească
  • pârpăleau
  • pârpăli
  • pârpăliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perpeli
  • perpelire
  • perpelit
  • perpelitu‑
  • perpelind
  • perpelindu‑
singular plural
  • perpelește
  • perpeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perpelesc
(să)
  • perpelesc
  • perpeleam
  • perpelii
  • perpelisem
a II-a (tu)
  • perpelești
(să)
  • perpelești
  • perpeleai
  • perpeliși
  • perpeliseși
a III-a (el, ea)
  • perpelește
(să)
  • perpelească
  • perpelea
  • perpeli
  • perpelise
plural I (noi)
  • perpelim
(să)
  • perpelim
  • perpeleam
  • perpelirăm
  • perpeliserăm
  • perpelisem
a II-a (voi)
  • perpeliți
(să)
  • perpeliți
  • perpeleați
  • perpelirăți
  • perpeliserăți
  • perpeliseți
a III-a (ei, ele)
  • perpelesc
(să)
  • perpelească
  • perpeleau
  • perpeli
  • perpeliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părpăli
  • părpălire
  • părpălit
  • părpălitu‑
  • părpălind
  • părpălindu‑
singular plural
  • părpălește
  • părpăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • părpălesc
(să)
  • părpălesc
  • părpăleam
  • părpălii
  • părpălisem
a II-a (tu)
  • părpălești
(să)
  • părpălești
  • părpăleai
  • părpăliși
  • părpăliseși
a III-a (el, ea)
  • părpălește
(să)
  • părpălească
  • părpălea
  • părpăli
  • părpălise
plural I (noi)
  • părpălim
(să)
  • părpălim
  • părpăleam
  • părpălirăm
  • părpăliserăm
  • părpălisem
a II-a (voi)
  • părpăliți
(să)
  • părpăliți
  • părpăleați
  • părpălirăți
  • părpăliserăți
  • părpăliseți
a III-a (ei, ele)
  • părpălesc
(să)
  • părpălească
  • părpăleau
  • părpăli
  • părpăliseră
pârpări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpâli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârperi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârpori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pârpălit
pârpălit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârpălit
  • pârpălitul
  • pârpălitu‑
  • pârpăli
  • pârpălita
plural
  • pârpăliți
  • pârpăliții
  • pârpălite
  • pârpălitele
genitiv-dativ singular
  • pârpălit
  • pârpălitului
  • pârpălite
  • pârpălitei
plural
  • pârpăliți
  • pârpăliților
  • pârpălite
  • pârpălitelor
vocativ singular
plural
perpelit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perpelit
  • perpelitul
  • perpelitu‑
  • perpeli
  • perpelita
plural
  • perpeliți
  • perpeliții
  • perpelite
  • perpelitele
genitiv-dativ singular
  • perpelit
  • perpelitului
  • perpelite
  • perpelitei
plural
  • perpeliți
  • perpeliților
  • perpelite
  • perpelitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)