4 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTÓC, motoci, s. m. (Reg.) Motan. – Cf. motan.

MOTÓC, motoci, s. m. (Reg.) Motan. – Cf. motan.

motoc2, ~oa a [At: POLIZU / Pl: ~oci, ~oace / E: cf motroc] (Reg) 1 Prost. 2 Neîndemânatic. 3 Greoi. 4 Slab. 5 Mic.

motoc1 sm [At: LB / V: mătoc / Pl: ~oci / E: cf motan, mâtoc] (Reg) Motan (1).

MOTÓC, motoci, s. m. (Regional) Cotoi. Șoarecii... n-au legat clopoței la grumazul motocului. ȚICHINDEAL, la CADE.

MOTOC s. m. (Mold.) Motan. Prinsă un motoc și-l legă de grumaz și-l trăgea a doua zi pre motoc pe uliți și-l băte, iară eghiptenii săriră și luară pre motoc din mîna omului lui Esop, că eghiptenii la ace vremi să închina mîților. E 1779, 19v. Etimologie; cf. motan, mîtoc.

motóc m. (rut. mótok, rus. motók, dim. d. mot, caĭer. V. cotoc). Est. Rar. Motan: și motocu nu-șĭ află locu (P. P.).

moțoc [At: GANE, N. II, 16 / V: mocioc, ~og / Pl: ~oace, ~uri / E: moț1 + -oc] (Reg) 1 sn Coc. 2 av (D. păr) în formă de coc. 3 sn Moț1 (1). 4 sn (îf mocioc) Măciulie (1). 5 sn Neastâmpăr. 6 sn Nărav. 7 sn (Îe) A căuta (cuiva) ~ (sau ~uri) A căuta cuiva motiv de ceartă. 8 sn (Îae) A încerca să învinuiască pe cineva.

MOȚÓC, moțoace, s. n. (Regional) Păr adunat și legat în vîrful capului; coc. Primarele cu cojoc, Primărița cu moțoc Judecă ciocoii foc. MARIAN, S. 177. Îi prinde apoi cozile moțoc. SEVASTOS, N. 236.

MOȚÓC, moțoace, s. n. (Reg.) Păr adunat și legat în vârful capului; coc. – Din moț1 + suf. -oc.

MOȚÓC ~oáce n. reg. Pieptănătură femeiască cu părul răsucit sau împletit și strâns la ceafă ori în creștet. /moț + suf. ~oc

Moțoc (Vornicul) m. boier moldovean, jucă un rol însemnat în timpul certurilor dintre urmașii lui Petru Rareș, atotputernic sub Lăpușneanu (1552-1561), peri la 1564.

moțoc n. moț mare: cu un moțoc d’asupra capului. ║ adv. vulvoiu: i-a făcut părul moțoc.

moțóc n., pl. oace (dim. d. moț). Moț care atîrnă. Motîlcă, mototol, ghem. Mold. Coc, concĭ. Munt. est. A-țĭ abate (saŭ a-țĭ veni) moțocu, a-țĭ veni gust de ceartă. V. bîzdîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOTÓC s. v. cotoi, motan, pisoi.

arată toate definițiile

Intrare: Motoc
Motoc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Motoc
Intrare: motoc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motoc
  • motocul
  • motocu‑
plural
  • motoci
  • motocii
genitiv-dativ singular
  • motoc
  • motocului
plural
  • motoci
  • motocilor
vocativ singular
plural
Intrare: Moțoc
Moțoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moțoc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moțoc
  • moțocul
  • moțocu‑
plural
  • moțoace
  • moțoacele
genitiv-dativ singular
  • moțoc
  • moțocului
plural
  • moțoace
  • moțoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

motoc

etimologie:

  • cf. motan
    surse: DEX '98 DEX '09

moțoc

  • 1. regional Păr adunat și legat în vârful capului.
    exemple
    • Primarele cu cojoc, Primărița cu moțoc Judecă ciocoii foc. MARIAN, S. 177.
      surse: DLRLC
    • Îi prinde apoi cozile moțoc. SEVASTOS, N. 236.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • moț + sufix -oc.
    surse: DLRM