5 intrări

school Articole pe această temă:

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁTCĂ, mătci, s. f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat1, făgaș, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) pe calea cea bună. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. 2. Fig. Origine, obârșie, început, izvor; spec. loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță. II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. ◊ Expr. Ca un roi fără de matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor. – Din bg., sb. matka.

MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec.

MẤTCĂ, mâtci, s. f. (Reg.) Băț cu care se bate laptele pentru a alege untul; bătător, brighidău. – Et. nec.

matcă sf [At: PSALT. 194 / V: (reg) mactă, mapcă, mască / G-D: mătcii, (înv) matchii, matcii / Pl: mătci, (înv) ~ce, (reg) mătcuri, (nob), măci / E: bg матка, srb matka] 1 (Șîs ~ de albine, ~ de stup) Albină femelă, mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă Si: mamă (18), regină. 2 (Îe) Ca un roi fără (de) ~ Dezorientat. 3 (Reg) Stup bătrân de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori Si: (reg) pârvac, roi. 4 (Csc) Nucleu de reproducere într-o crescătorie de animale sau de păsări. 5 Albie minoră a unei ape curgătoare Si: făgaș, pat. 6 (Îe) A reveni la (sau a reintra în) ~ A reveni la starea obișnuită. 7 (Îae) A-și relua cursul normal. 8 (Îe) A readuce la ~ A readuce pe calea cea bună. 9 (Reg) Parte mai joasă a unei văi Si: matiță (3), vâlcea. 10 (Înv; îs) ~ca focului sau ~ca de foc Iad. 11 (Mtp; înv; îas) Fluviu de foc în Infern. 12 (Atm; îrg) Organ sexual feminin. 13 (Reg; șîs ~ca copilului) Placentă. 14 (Fig) Obârșie. 15 (Spc) Loc de naștere. 16 (Spc) Familie, neam din care se trage cineva. 17 (Pes) Matiță (1). 18 (înv) Original al unui act. 19 Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc., care rămâne după ce s-au rupt părțile sau foile detașabile Si: cotor, (frm) sușă. 20 Una din cele două părți ale unui timbru fiscal. 21 Carte funciară Si: matricolă (3) 22 (Înv) Piuliță. 23 (Teh; îs) Soluție ~ Soluție mamă (31). 24 (Dlg) Parte a colțarului cu limbă, în care se mișcă limba Si: toc. 25 (Ent; reg) Viermănar (Sarcophaga carnaria).

mâtcă sf [At: LIUBA-IANA, M. 100 / V: mătcă (Pl: mătce) sfi / Pl: ~te / E: nct] (Reg) 1 Bătător pentru unt Si: brighidău, meșcă (2). 2 Un fel de lingură cu care se servește brânză. 3 Mustuitor. 4 Făcăleț cu vârful ramificat cu care se mestecă mămăliga, urzicile fierte etc. 5 Ghioagă. 6 Parte a joagărului cu ajutorul căreia se pune în mișcare jugul cu ferăstrău Si: iapă, mătușoaică. 7 Parte a trunchiului unui molid care n-are ramuri. 8 Ramură de brad. 9 Parte a tulpinii unui copac de unde începe coroana.

MÁTCĂ, mătci, s. f. I. 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat2, făgaș, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. 2. Fig. Origine, obârșie, început, izvor; spec. loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță. II. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. ◊ Expr. Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi2. III. Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

MÁTCĂ, mătci, s. f. I. 1. Albie ocupată de apele unui rîu cînd nivelul acestora este normal. De la sat pînă-n suiș Drumul merge ocoliș Lingă matca rîului, Pîn’la poala muntelui. DEȘLIU, M. 22. De la Giurgiu în jos... trecem printr-o largă alee de răchiți. Dunărea-și croiește matca drept, pare c-ar fi canalizată. VLAHUȚĂ, O. A. 408. Căprioare sorioare, Sculați în două picioare, Roadeți poala codrului Să văd matca Oltului. ALECSANDRI, P. P. 291. ◊ Fig. Viața a curs în matca adîncită de veac și de veac. C. PETRESCU, A. 140. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgătoare; p. ext. apa rîului. Așa lăutar ca Mură nu mai auzise valea Oltului, de la matca lui și pînă la Dunăre. GALACTION, O. I 69. Matca Oltului bătea La colțul casei într-un soc. GOGA, P. 35. 2. Fig. (Învechit) Origine, obîrșie, început. Trage fiecare la matca lui. C. PETRESCU, A. R. 54. Deci fieștecare om care vre să știe bine legile patriei sale trebuie să cunoască matca lor, care este codica ( = cod) romană sau împărătească a lui Justinian. KOGĂLNICEANU, S. 113. II. 1. Albină femelă, mai mare decît albinele lucrătoare și care asigură perpetuarea speciei; regină (2). Din dobitoacele toate, numai matca la albine N-are cusur ca stăpînă. HASDEU, R. V. 88. ♦ (Uneori determinat prin «de stup») Am crezut că-i matcă de stup, și deodată Trezitu-ne-am c-un trîntor și cu mierea mîncată. ALECSANDRI, T. 11 164. 2. Parte legată a unui chitanțier, bonier etc. din care s-au rupt jumătățile detașabile; cotor (2).

MÎ́TCĂ, mîtci, s. f. (Regional) Băț cu care se bate laptele; brighidău. Druga se numește în Moldova de sus brighidău, în Ardeal... mîtcă. PAMFILE, I. C. 23. ♦ Mestecător. În Munții Apuseni mîtca este un lemn rotund. se folosește la mestecarea coleșei. PAMFILE, I. C. 23.

MÁTCĂ mătci f. 1) Făgaș al unei ape curgătoare; albie. 2) Izvor al unei ape curgătoare. 3) Apartenență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; proveniență. 4) Albină femelă care depune ouă; regină. [G.-D. mătcii] /<bulg., sb. matka

matcă f. 1. împărăteasa albinelor: matca e mai mare dccât albina și n’are ac; 2. stup bătrân ce servă la propagarea altora; 3. partea năvodului unde se strâng peștii; 4. albia unei ape și partea cea mai adâncă a cursului ei: râul a ieșit din matcă; 5. fig. izvor, început; 6. matrice; 7. partea ce rămâne din foile tăiate ale unui registru. [Rus. MATKA, mămiță, matrice, regina albinelor].

mătcă f. 1. bățul cu care se bate putineiul de unt; 2. tânjeala joagărului. [Origină necunoscută].

mátcă f., pl. e și mătcĭ (bg. mátka, regină de albine, albie de rîŭ, matrice, dim. d. vsl. mati, mamă; rut. rus. mátka. V. maĭcă, matiță, mătăcĭune, bezmetic). Regina albinelor. Stup din care aŭ roit alțĭ stupĭ. Matiță, fundu năvoduluĭ. Matrice. Albia (patu) unuĭ rîŭ, firu apeĭ (talvegu): rîu a ĭeșit din matcă. La un registru, acea parte care rămîne și care e identică cu chitanța eliberată și ruptă tot din el: registru cu matcă (saŭ cu cotor). Fig. A reveni la matcă, a te înturna acolo de unde te-aĭ depărtat (de ex., într’un partid). V. teapă.

mî́tcă f., pl. ĭ (sîrb. matka, prăjină. V. motcă). Vest. Bățu (bătătoarea) putineĭuluĭ, fercheteŭ (BSG. 1933, 156).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuvấnt-mátcă s. n., pl. cuvínte-mátcă

lăptișór de mátcă s. n. + prep. + s. f.

mátcă s. f., g.-d. art. mắtcii; pl. mătci

mấtcă (reg.) s. f., g.-d. art. mấtcii; pl. mâtci

cuvânt-mátcă s. n., pl. cuvínte-mátcă

lăptișór de mátcă s. n. + prep. + s. f.

mátcă s. f., g.-d. art. mătcii; pl. mătci

arată toate definițiile

Intrare: Matca
Matca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Matca
Intrare: cuvânt-matcă
cuvânt-matcă substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvânt-matcă
  • cuvântul-matcă
plural
  • cuvinte-matcă
  • cuvintele-matcă
genitiv-dativ singular
  • cuvânt-matcă
  • cuvântului-matcă
plural
  • cuvinte-matcă
  • cuvintelor-matcă
vocativ singular
plural
Intrare: matcă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matcă
  • matca
plural
  • mătci
  • mătcile
genitiv-dativ singular
  • mătci
  • mătcii
plural
  • mătci
  • mătcilor
vocativ singular
plural
Intrare: mătcă
mătcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mâtcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâtcă
  • mâtca
plural
  • mâtci
  • mâtcile
genitiv-dativ singular
  • mâtci
  • mâtcii
plural
  • mâtci
  • mâtcilor
vocativ singular
plural

matcă

  • 1. Albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat.
    exemple
    • De la sat pînă-n suiș Drumul merge ocoliș Lingă matca rîului, Pîn’la poala muntelui. DEȘLIU, M. 22.
      surse: DLRLC
    • De la Giurgiu în jos... trecem printr-o largă alee de răchiți. Dunărea-și croiește matca drept, pare c-ar fi canalizată. VLAHUȚĂ, O. A. 408.
      surse: DLRLC
    • Căprioare sorioare, Sculați în două picioare, Roadeți poala codrului Să văd matca Oltului. ALECSANDRI, P. P. 291.
      surse: DLRLC
    • figurat Viața a curs în matca adîncită de veac și de veac. C. PETRESCU, A. 140.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) pe calea cea bună.
      surse: DEX '09
    • 1.3. rar Izvor al unei ape curgătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Așa lăutar ca Mură nu mai auzise valea Oltului, de la matca lui și pînă la Dunăre. GALACTION, O. I 69.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Trage fiecare la matca lui. C. PETRESCU, A. R. 54.
      surse: DLRLC
    • Deci fieștecare om care vre să știe bine legile patriei sale trebuie să cunoască matca lor, care este codica (= cod) romană sau împărătească a lui Justinian. KOGĂLNICEANU, S. 113.
      surse: DLRLC
  • 3. Parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: matiță
  • 4. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mamă regină attach_file 2 exemple
    exemple
    • Din dobitoacele toate, numai matca la albine N-are cusur ca stăpînă. HASDEU, R. V. 88.
      surse: DLRLC
    • Am crezut că-i matcă de stup, și deodată Trezitu-ne-am c-un trîntor și cu mierea mîncată. ALECSANDRI, T. 11 164.
      surse: DLRLC
  • 5. regional Stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: roi (s.n.)
  • 6. Parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cotor (s.n.)

etimologie:

mâtcă

etimologie: