matcă s.f. I 1 (geomorf.) albie¹, curs¹, vad, <înv. și pop.> vâlcea, vâlcel, vâlcică, <pop.> făgaș, pat, <înv. și reg.> scursură, strat, <reg.> vale, vatră, <înv.> scafa, <turc.; înv.> ghecet. Râul, ieșind din matcă, a inundat satul. 2 (hidrol.) izvor, obârșie, <rar> sursă, <înv.> fântână, scăturină, sorginte. Au făcut o excursie la matca Dunării, în Germania. 3 fig. obârșie, origine, <fig.> izvor, leagăn. Din când în când, ca să nu uităm cine suntem, trebuie să ne întoarcem la matcă. II 1 (pesc.) matiță, <reg.> coadă, moț¹, sac, sân. În matcă se strâng peștii când năvodul este tras din apă. 2 (la cărți, registre etc.) cotor, <pop.> călcâi, <rar> sușă. Din chitanțier a rămas doar matca. 3 talon, <rar> tulpină. A păstrat matca de la cuponul de pensie. 4 (tehn.; la colțarul dulgherului) toc². În matcă se mișcă limba. 5 (anat.; înv. și reg.) v. Mitră. Uter. 6 (anat.; reg.) v. Placentă. 7 (alim.; reg.) v. Cuib. Maia¹. 8 (înv.) v. Original. 9 (art.; relig. creștină; înv.) matca focului v. Gheenă. Hades. Iad. Infern. Orc. Tartar. III 1 (entom.; adesea determ. prin „de albine”, „de stup”) împărăteasa-albinelor (v. împărăteasă), împărăteasă, mama-albinelor (v. mamă), mamă, regină, <pop.> albină împărătească, <reg.> crăiasa albinelor (v. crăiasă), crăiasă, crăiță, muscă-mare. 2 (entom.; reg.) v. Viermănar (Sarcophaga carnaris). 3 (apic.; reg.) <reg.> pârvac, roi¹. Matca este stupul care a roit o dată sau de mai multe ori. 4 (apic.; reg.) v. Stup.