3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Marchize (Insule) f. pl. arhipelag francez în Polinezia: 5000 loc.

MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa Apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

MARCHÍZĂ, marchize, s. f. I. Soție sau fiică de marchiz. II. 1. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case. 3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi. III. Tip de inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. – Din fr. marquise.

MARCHÍZĂ, marchize, s. f. I. Soție sau fiică de marchiz. II. 1. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case. 3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi. III. Tip de inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. – Din fr. marquise.

marchiz sm [At: CUGETĂRI, I, 9v/23 / V: (înv) ~chez / Pl: ~i / E: fr marquis] 1Titlu purtat în orânduirea feudală apuseană de către conducătorul unui ținut de la graniță din unele state. 2 Titlu de noblețe superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3 Persoană care poartă titlul de marchiz (2) Vz margraf.

marchi sf [At: CALENDAR BUDA (1818), 21 / V: (înv) ~che~ / Pl: ~ze / E: fr marquise] 1-2 (Soție sau) fiică de marchiz. 3 Acoperiș de sticlă fixată într-o armătură metalică sau de lemn, deasupra intrării principale a unor case. 4 Mică încăpere cu pereții în întregime sau numai în partea lor superioară din sticlă, care protejează de intemperii intrarea principală a unei locuințe. 5 Cabină situată în partea de dinapoi a locomotivelor cu aburi, în care stau mecanicul și ajutoarele lui. 6 (Rar) Inel cu montura de formă ovală.

MARCHÍZ, marchizi, s. m. 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.

MARCHÍZ, marchizi, s. m. Titlu de noblețe, rang în apusul Europei, între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. Ce e muzeul acesta de conți, contese, marchizi, marchize? C. PETRESCU, Î. N 55. Personalul civil obicinuit, care se compunea din marchizul de Massignac... și vreo șase-șapte atașați și dragomani. GHICA, A. 19.

MARCHÍZĂ2, marchize, s. f. 1. Apărătoare, de obicei de sticlă, prinsă într-o armătură de fier și așezată deasupra intrării principale a unor case. Marchiza de sticlă, în chip de scoică deasupra porții, le ferea de ploaie. DUMITRIU, B. F. 91. 2. Construcție cu acoperiș și pereți cu geamuri numeroase, așezată dinaintea ușii de intrare a unei clădiri pentru a o apăra de intemperii. Lîngă odaie, în fața ușii, are un fel de cutie ca o gheretă ce servă de «marchiză». ARDELEANU, D. 14. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. CARAGIALE, O. II 272. 3. (Adesea determinat prin «de locomotivă») Cabină situată în partea de dinapoi a locomotivelor cu aburi, în care stau mecanicul și ajutoarele lui.

MARCHÍZĂ1, marchize, s. f. Soția unui marchiz. Descriind admirabil rochia caraghioasă a unei marchize. VLAHUȚĂ, la CADE. Întreit șir de munți, ce se întind în amfiteatru pe orizon, tufoși și creți, ca freza unei marchize din veacul XIV. NEGRUZZI, S. I 195.

MARCHÍZ s.m. Titlu nobiliar între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. [< fr. marquis].

MARCHÍZĂ s.f. I. Soție de marchiz. II. 1. Acoperiș mic, de obicei din sticlă, plasat deasupra intrării principale a unei case. 2. Mic vestibul cu pereții de sticlă la intrarea unor case. 3. Cabină de locomotivă. 4. Fotoliu stil Ludovic al XIV-lea, cu spătar larg și de înălțime redusă. [< fr. marquise].

MARCHÍZ s. m. titlu nobiliar între duce și conte. (< fr. marquis)

MARCHÍZĂ s. f. I. soție, fiică de marchiz. II. 1. acoperiș de sticlă, deasupra intrării principale a unei case. 2. mic vestibul cu pereții de sticlă la intrare. 3. cabina mecanicului de locomotivă. III. inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. IV. numele unor pere zemoase. (< fr. marquise)

MARCHÍZ ~i m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui și inferior ducelui. /<fr. marquis

MARCHÍZĂ1 ~e f. Soție sau fiică de marchiz. /<fr. marquise

MARCHÍZĂ2 ~e f. 1) Mic acoperiș sub formă de streașină, fixat deasupra intrării principale a unei clădiri. 2) Mică încăpere cu pereți de sticlă ce precedă intrarea într-o casă. /<fr. marquise

marchiz m. titlu de nobleță mai jos de duce și mai sus de conte (= fr. marquis).

marchiză f. 1. soția marchizului; 2. un fel de streașină spre a apăra de ploaie, vânt, soare; 3. inel cu căsuța lungită.

Pompadour (Marchiza de) f. favorita Iui Ludovic XIV, fu atotputernică în timp de douăzeci de ani (1722-1764).

arată toate definițiile

Intrare: Marchize
Marchize
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: marchiz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marchiz
  • marchizul
  • marchizu‑
plural
  • marchizi
  • marchizii
genitiv-dativ singular
  • marchiz
  • marchizului
plural
  • marchizi
  • marchizilor
vocativ singular
  • marchizule
  • marchize
plural
  • marchizilor
Intrare: marchiză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marchi
  • marchiza
plural
  • marchize
  • marchizele
genitiv-dativ singular
  • marchize
  • marchizei
plural
  • marchize
  • marchizelor
vocativ singular
  • marchi
  • marchizo
plural
  • marchizelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marchiz

  • 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducător militar al unei mărci.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: marchion margraf
  • 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa Apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ce e muzeul acesta de conți, contese, marchizi, marchize? C. PETRESCU, Î. N 55.
      surse: DLRLC
    • Personalul civil obicinuit, care se compunea din marchizul de Massignac... și vreo șase-șapte atașați și dragomani. GHICA, A. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

marchiză

  • 1. Soție sau fiică de marchiz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Descriind admirabil rochia caraghioasă a unei marchize. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Întreit șir de munți, ce se întind în amfiteatru pe orizon, tufoși și creți, ca freza unei marchize din veacul XIV. NEGRUZZI, S. I 195.
      surse: DLRLC
  • 2. Acoperiș (de sticlă) prins într-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Marchiza de sticlă, în chip de scoică deasupra porții, le ferea... de ploaie. DUMITRIU, B. F. 91.
      surse: DLRLC
  • 3. Încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Lîngă odaie, în fața ușii, are un fel de cutie ca o gheretă ce servă de «marchiză». ARDELEANU, D. 14.
      surse: DLRLC
    • Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit s-apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. CARAGIALE, O. II 272.
      surse: DLRLC
  • 4. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 5. Tip de inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 6. Fotoliu stil Ludovic al XIV-lea, cu spătar larg și de înălțime redusă.
    surse: DN
  • 7. Numele unor pere zemoase.
    surse: MDN '00

etimologie: