MARCĂ³, mărci, s. f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa Apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germ. Mark.

marcă⁴ sf [At: XENOPOL, I. R. III, 109 / Pl: mărci / E: ger Mark „provincie militară de graniță”] Provincie de frontieră în Evul Mediu în unele state, care era pusă sub guvernare militară pentru apărarea granițelor Si: (îvr) marchionat. corectat(ă)

MARCĂ³, mărci, s. f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germ. Mark.

MARCĂ³, mărci, s. f. Nume dat în evul mediu provinciilor din Germania, aflate lîngă frontiera țării și puse sub guvernare militară. Marca Brandenburg.

MARCĂ³ s.f. Provincie în unele state feudale condusă de un margraf sau de un principe și care avea rolul de a întări granițele marilor imperii din evul mediu. [< germ. Mark].

MARCĂ⁴ s. f. (în evul mediu) provincie în unele state, condusă de un margraf sau de un principe. (< germ. Mark)

marcă s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci; (marca convertibilă bosniacă) simb. KM

marcă s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci

marcă (semn distinctiv, unitate monetară, provincie de frontieră, timbru) s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci

MARCĂ s. (IST.) (înv.) marchionat. (O ~ germană medievală de frontieră.)

MARCĂ s. (înv.) marchionat. (O ~ germană medievală de frontieră.)

MARCĂ⁴ s. f. Nume dat în evul mediu provinciilor de frontieră din unele state (puse sub guvernare militară pentru apărarea granițelor); (învechit, rar) marchionat. V. m a r c h i z a t. La anul 1325 regele Vladislav al Poloniei, adunînd un mare număr de oști și cu ajutorul popoarelor vecine. . . , intră în marca de Brandeburg. XENOPOL, L. R. III, 109. – Pl. : mărci. Din germ. Mark „provincie militară de graniță”.