MAIA, maiele, s. f. Ferment; drojdie; p. ext. plămădeală. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. [Pr.: -ma-ia] – Din tc. maya.

maia² sf [At: DR. V, 304 / Pl: ~iele / E: nct] Os mort situat în partea posterioară a copitei calului Si: furcuță, rândunică, melc (19).

maia³ sf [At: DAMÉ, T.103 / V: măia / Pl: ~iele / E: ns cf mala¹] (Reg) 1 Netezitoare folosită la tencuit. 2 Mistrie.

maia⁴ [At: GRAUR, I. L. 80 / E: sp maya, fr maya, rs майя] 1 ss Veche populație indiană din America Centrală. 2 ain Care aparține populației maia (1). 3 ain Care se referă la populația maia (1).

maia¹ sf [At: (a. 1846), ap. TDRG / V: (reg) ~uă, măia / Pl: (nob, 1-9) ~iele / E: tc maya] 1 Ferment. 2 (Pex) Plămădeală. 3 (Pop; îe) A prinde ~ A prinde puteri. 4 Porțiune dintr-o masă fermentată Si: (pop) cuib. 5 (Spc; cu determinări indicând felul produsului) Bucată de aluat ajuns în faza de fermentație, folosită la dospirea unui nou aluat Si: (pop) aloțel. 6 Oțet dintr-o fabricație anterioară, în care se găsește fermentul acetic. 7 Cantitate de lapte acru care se amestecă cu laptele dulce pus la prins Si: covăseală. 8 (Îvr) Materie primă. 9 (Reg) Substanță extrasă din stomacul animalelor tinere neînțărcate, care produce coagularea laptelui Si: cheag, presură. 10 (Îvp; îe) A prinde ~ A prinde cheag Vz cheag. 11 (Gmț) Rachiu. 12 (Pop; îe) Cu ~ua în (sau la) cap Amețit de băutură. 13 (Reg) Amestec de brânză de vacă și ouă crude, cu care se umple foile de plăcintă.

MAIA s. f. Ferment; drojdie; p. ext. plămădeală. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. [Pr.: ma-ia] – Din tc. maya.

MAIA, maiele, s. f. Cultură de fermenți folosită pentru a produce un proces de fermentație în materia în care este însămînțată. Maia pentru iaurt.

MAIA I. s. n. denumire dată unor triburi de amerindieni din America Centrală, care au creat o strălucită civilizație precolumbiană. II. adj. care aparține acestei populații. ◊ (s. f.) limbă vorbită de aceștia. (< sp., fr. maya)

MAIA f. Ferment folosit la producerea pâinii, a vinului etc. [Sil. ma-ia] /<turc. maya

Maia f. comună în județul Ilfov cu 1000 locuitori.

maià f. 1. chiag de brânză, și fig. putere: a prinde maia; 2. ferment de oțet. [Turc. MAYA].

maĭá f., pl. ĭele (turc. bg. maĭa, d. pers. maĭe). Sud. Apă cu făină și țaĭc de turnat în cocă ca să dospească (să devie aluat). Vechĭ. Capital. Azĭ. A prinde maĭa, a prinde cheag (avere, putere). Vechĭ. Un fel de stofă: caftan de maĭa. Furca de supt copita caluluĭ.

maiauă sf vz maia¹

măia¹ sf vz maia¹

măia² sf vz maia³

maia s. f., art. maiaua, g.-d. art. maielei; pl. maiele

maia s. f., art. maiaua, g.-d. art. maielei; pl. maiele, art. maielele

maia (drojdie, țesătură, os la cal) s. f., art. maiaua, g.-d. art. maielei; pl. maiele

maia (etnic) s. m., adj. invar. (sil. ma-ia)

maia (etnic) s. m. inv.; s. f., g.-d. art. maiei, pl. -; adj. inv.

maia, pl. maiele

maia, -iele.

MAIA s. 1. v. aluat. 2. v. drojdie. 3. cuib, (reg.) matcă. (~ pentru înăcrirea borșului.) 4. ferment, (reg.) sad. (~ pentru închegarea laptelui.)

MAIA s. (ANAT.) (reg.) melc, rândunică. (~ la cal.)

MAIA s. v. cheag, chimozină, labferment, lactoferment, mistrie.

maia s. v. CHEAG. CHIMOZINĂ. LABFERMENT. LACTOFERMENT. MISTRIE.

MAIA s. 1. aluat, dospeală, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pîinii.) 2. drojdie, plămadă, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.) 3. cuib, (reg.) matcă. (~ pentru înăcrirea borșului.) 4. ferment, (reg.) sad. (~ pentru închegarea laptelui.)

MAIA s. (ANAT.) (reg.) melc, rîndunică. (~ la cal.)

maia (maiele), s. f. – 1. Drojdie, ferment. – 2. Ferment în general. – 3. Germen, embrion, început. – 4. (Înv.) Varietate de pîine. – 5. Furcuță (la cai). – Mr. măiauă. Tc. (per.) maya (Șeineanu, II, 243; Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Berneker, II, 5; Lokotsch 1367), cf. ngr. μαγιά, bg., sb. maja.

Maia 1. Fiica lui Atlas și a Pleionei și una dintre pleiade. Maia era cea mai frumoasă dintre toate surorile ei. Cucerit de frumusețea ei, Zeus s-a unit cu ea într-o peșteră de pe muntele Cyllene. În urma acestei uniri Maia l-a născut pe zeul Hermes. 2. La romani, veche divinitate de origine obscură. Simboliza, se pare, Primăvara. Mai tîrziu a fost identificată cu Maia din mitologia greacă.

MÁIA² s. f. Țesătură subțire de bumbac de tipul stambei, folosită ca material pentru confecționarea rochiilor ușoare de vară.

MAIA 1. (în mitologia greacă) Zeița fidelității, a credinței. A șaptea fiică a titanului Atlas, era cea mai frumoasă dintre Pleiade. Din dragostea ei cu Zeus s-a născut Hermes. 2. Zeiță italică, ocrotitoare a recoltelor de fructe. Era sărbătorită la 1 mai (după unii filologi, numele ei este etimonul lunii mai). Cunoscută și sub numele de Maiestas.

MAIA, râu în Federația Rusă, în Extremul Orient, afl. dr. al râului Aldan, în amonte de Ust Maia; 1.053 km. Izv. de pe pantele de S ale culmii Suntar Haiata, trecând prin Nelkan și Aim.

Maia Nou și puțin folosit la noi, Maía este un străvechi nume care își găsește interesante corespondențe în mitologia greacă, italică sau indiană. La greci, Maía era considerată fiica lui Atlas și a Pleionei și mama lui Hermes. Romanii sărbătoreau și ei cultul unei zeițe Maia, moștenit din fondul mitologic italic, lucru probat de existența unei divinități etrusce Macius (cf. osc. Maesius), corespondente ale lat. Maius, formă masc. a lui Maia (de la acest Maius, identificat cu Iupiter, se trage și numele celei de a cincea luni a anului, lat. maius, păstrat în limbile romanice – it. maggio, fr. mai, sp. mayo, port. maio, germanice – germ. mai, engl. may, celtice – irlandez mai etc., slave – rusă, sîrbo-croată etc. maj, în greacă – maios sau mais etc.). Sprijinindu-se pe existența etruscului Macius, specialiștii au presupus că Maius provine dintr-o formă neatestată *magius, reprezentant al radicalului indo-european *mag-, *meg- „mare” (lat. magnus, gr. megas, sanscr. maha-, din num. pers. Mahatma sau subst. maharajah etc.). Semnificația „zeu, (zeiță) mare” este într-adevăr plauzibilă, mai ales dacă ne amintim că Maia era la italici o divinitate a pămîntului (Ovidiu, în Faste, o numește mamă), la greci, soția lui Zeus – cerul, iar la vechii indieni, mamă a universului. Există posibilitatea ca numele acestei vechi divinități să devină un antroponim obișnuit? Răspunsul nu poate fi decît afirmativ; cazurile similare nu lipsesc, ba mai mult, gr. Maia apare în izvoarele vechi grecești și cu funcție de nume pers. feminin (la fel și indianul Maya, în uz și astăzi). Dacă prenumele nostru este un împrumut occidental, atunci îl putem pune în legătură cu numele italic (bineînțeles prin intermediarii de rigoare), iar dacă provine din rusă, unde este destul de frecvent astăzi, el este o continuare a numelui grecesc (nu putem trece cu vederea nici faptul că, în unele cazuri, ar putea fi vorba de o creație directă din numele lunii mai).

MAIÁ¹ s. f. 1. Ferment; drojdie; p. e x t. plămădeală. Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF. După ce pîinea este frâmîntată, se pune maia (drojdie, aluat) ca să crească (a. 1894). ap. TDRG, cf. TOMESCU, GL., CHEST. V 17, 20, 23, 46, ALR I 769, 770, A V 14. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. ZANNE, P. III, 597. ♦ Porțiune dintr-o masă fermentată, cuib; s p e c. (de obicei cu determinări indicînd felul produsului) bucată de aluat ajuns în faza de fermentație, folosit la dospirea unui nou aluat, a l o ț e l (COSTINESCU, IORDAN, L. M. 198); oțet dintr-o fabricație anterioară, în care se găsește fermentul acetic (POLIZU, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U., CADE, CHEST. V 15); cantitate de lapte acru care se amestecă cu laptele dulce pus la prins, covăseală (CHEST. V. 86, 88/6, 79, ALR I 779/679). Laptele fiert se covăsește cu maia [scris greșit: maiŭ] spre a face iaurt sau lapte acru. DAMÉ, T. 31, cf. id. T², 38. ♦ Fi g. (Rar) Materie primă. Ca să aibă cineva maiaua trebuincioasă sau capitalul bucătăriei întru facerea tuturor felurilor obicinuite (a. 1846). ap. TDRG. 2. (Regional) Substanță extrasă din stomacul animalelor tinere neînțărcate, care produce coagularea laptelui; cheag, presură.Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, ȘĂINEANU, D. U., CHEST. V 6, 15, 16, 20, 73, 81/40. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde cheag v. c h e a g. Buzunarul văz că-ți sună, Văz că ai mai prins maia. ap. ȘION II_1; 243. 3. (Glumeț) Rachiu. (În e x p r.) Cu maiaua în (sau la) cap = amețit de băutură. Cu mare plăcere v-aș găzdui, dar am un bărbat tare nătîng și mă tem să nu vie cu maiaua-n cap (beat!) și să vă dea afară. I. CR. IV, 236. Și unde începe cel cu maiaua la cap să care mai cu sete. ib. 237. 4. (Regional) Amestec de brînză de vacă și ouă crude, cu care se umplu foile de plăcintă (Vidra-Focșani). Cf. CHEST. v/94. – Pl.: (neobișnuit, 1, 2) maiele POLIZU, PONTBRIANT, D. – Și: (regional) măiá (ALR I 769/885), maiáuă (BARCIANU) s. f. – Din tc. maya.

MAIA² s. f. Os mort situat în partea posterioară a copitei calului; furcuță, rîndunică, melc. Talpa copitei, osul mort, în formă de unghi ascuțit.. . „mijlocul copitei calului”. .. se numește figurat rîndunică,... melc,. . . maia. DR. V, 304. Furcuța, maiaua sau rîndunică... e o bucată de corn moale și elastică așezată între talpă și bare. ENC. VET. 84. În mijlocul copitei la cal se vede o rădicătură tare numită maia. CHEST. V 22. - Pl.: maiele. – Etimologia necunoscută.

MAIÁ³ s. f. (Regional) Netezitoare (folosită la tencuit). Cf. DAMÉ, T. 103. ♦ Mistrie (Coropceni-Iași). ALR II/I h 241/514. - Pl.: maiele. – Și: măiá s. f. BARCIANU. Cf. m a l a¹.

MÁIA⁴ subst. sg., adj. invar. 1. Subst. sg. Nume al unei vechi populații indiene din America Centrală. 2. Adj. invar. Care aparține populației maia (1), care se referă la această populație. O evoluție interesantă a avut scrierea maia a vechilor locuitori ai peninsulei Yukatan – America Centrală. GRAUR, I. l. 80. Cele mai vechi texte indiene, scrise în limba maia în secolul al III-lea e.n., n-au fost descifrate pe deplin, id. ib. 210. - Din. sp. maya, fr. maya, rus. майя.

MAIÁUĂ s. f. v. maia¹.

MĂIÁ² s. f. v. maia³.

MĂIÁ¹ s. f. v. maia¹.