maia³ sf [At: DAMÉ, T.103 / V: măia / Pl: ~iele / E: ns cf mala¹] (Reg) 1 Netezitoare folosită la tencuit. 2 Mistrie.

maia² sf [At: DR. V, 304 / Pl: ~iele / E: nct] Os mort situat în partea posterioară a copitei calului Si: furcuță, rândunică, melc (19).

măia² sf vz maia³

maia, pl. maiele

MÁIA² s. f. Țesătură subțire de bumbac de tipul stambei, folosită ca material pentru confecționarea rochiilor ușoare de vară.

MAIA s. (ANAT.) (reg.) melc, rândunică. (~ la cal.)

maia¹ s.f. 1 (culin., ind. alim.) dospeală, plămadă, plămădeală, <rar> aluat, <pop.> plămăditură, <reg.> caima, ilistău, oțet, plămădeț, <înv.> covăseală, <turc.; înv.> peșchin. Maiaua se pregătește înainte de a face pâinea sau cozonacul. 2 (alim.) cuib, <reg.> matcă. Maiaua acrește borșul, laptele, vinul sau dospește aluatul. 3 (biochim.) ferment, <reg.> sad, <înv.> spirit. Berea are maia. 4 (reg.) <reg.> covăseală, strat. Maiaua se amestecă cu laptele dulce pentru ca acesta să se transforme în lapte acru. 5 (biochim.; reg.) v. Cheag. Chimază. Chimozină. Lab. Labferment. Lactoferment. 6 (reg.; glum.) v. Rachiu.

maia² s.f. (anat.; la copita calului; pop.) <reg.> melc, rândunică. Maiaua este un os mort care se află în partea posterioarâ a copitei.

maia³ s.f. (constr.; în zidărie; înv.) v. Mistrie.

MAIA s. (ANAT.) (reg.) melc, rîndunică. (~ la cal.)

MAIA² s. f. Os mort situat în partea posterioară a copitei calului; furcuță, rîndunică, melc. Talpa copitei, osul mort, în formă de unghi ascuțit.. . „mijlocul copitei calului”. .. se numește figurat rîndunică,... melc,. . . maia. DR. V, 304. Furcuța, maiaua sau rîndunică... e o bucată de corn moale și elastică așezată între talpă și bare. ENC. VET. 84. În mijlocul copitei la cal se vede o rădicătură tare numită maia. CHEST. V 22. - Pl.: maiele. – Etimologia necunoscută.

MAIÁ³ s. f. (Regional) Netezitoare (folosită la tencuit). Cf. DAMÉ, T. 103. ♦ Mistrie (Coropceni-Iași). ALR II/I h 241/514. - Pl.: maiele. – Și: măiá s. f. BARCIANU. Cf. m a l a¹.

MĂIÁ² s. f. v. maia³.