4 intrări
71 de definiții
din care- explicative (49)
- morfologice (10)
- etimologice (1)
- specializate (7)
- enciclopedice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.
lar2 sm [At: LM / Pl: ~i / E: lat larus] (Rar) Pescăruș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lar1 sm [At: PLEȘOIANU, C. / Pl: ~i, (înv) ~es / E: lat lar, -is cf fr lares] 1 (Ant; mpl) Divinități protectoare ale casei și ale familiei, venerate de romani sub formă de statui. 2 (Fig) Casă părintească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LAR s. m. maimuță arboricolă din sud-estul Asiei, cu mâini lungi, albe. (< germ. Lar)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lar m. numele zeului domestic, la Romani; pl. lari, fig. casa, locuința.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) lar (ngr. și vgr. láros, lat. lărus). Un fel de pasăre care prinde pește zburînd pe deasupra apelor: un stol de larĭ albĭ (Vlah. Rom. Pit. Ins. Șerp. 63). V. gĭușcă. goeland.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) *lar m. (lat. lar, láris, de la un cuv. etrusc care însemna „șef”). Numele zeilor protectorĭ aĭ vetreĭ domestice la Romanĭ. Pl. Fig. Casa părintească saŭ casa ta, domiciliu: a-țĭ revedea lariĭ tăĭ. V. penațĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: leroi, leroloi, lerui, lerului interj.] – Probabil lat. [Ha]llelu[iah, Domine].
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: leroi, leroloi, lerui, lerului interj.] – Probabil lat. [Ha]llelu[iah, Domine].
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEROI interj. v. ler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LEROI interj. v. ler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEROLOI interj. v. ler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LEROLOI interj. v. ler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LERUI interj. v. ler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LERUI interj. v. ler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LERULUI interj. v. ler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LERULUI interj. v. ler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aler i vz lerui[1]
- Care face trimitere la ler. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lăr sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lelui i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lenoi i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leo2 i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ler1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) dalerolei, dalerom, holeroiu,[1] lăr, lelui, lenoi, leo, ~erui, ~onda, ~oi, ~oilio, ~oimdai,[2] ~oloi, ~om, ~omi, ~on, ~ui, ~ului, ~umi, oilârând[3], oileranda, oler, oleranda, olerom,[4] valerum, voilerole, voilerom[5] [6]/ Pl: (2) ~uri / E: pbl ml (Ha)llelu(iah, Domine)] 1 i (Are; cu formă schimbată) Cuvânt care apare ca refren în colinde. 2 sn (Trs) Melodie după care se cântă o colindă. corectat(ă) de clarificat
- 3 variante neconsemnate ca intrări principale. — gall
- Variantă consemnată ca leroimidai. — gall
- Referința încrucișată recomandă pentru această variantă forma: oilarând — LauraGellner
- Variantă consemnată ca oleram. — gall
- 3 variante neconsemnate ca intrări principale. — gall
- Unele variante, neaccentuate în original; am adăugat accentele așa cum apar acestea în trimiterile coresp. — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lererui i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leroi i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leroilio i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leroimidai[1] i, sn vz ler1
- În def. principală: leroimdai — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leroloi i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lerom i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leromi i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leron i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
leronda i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lerui2[1] i, sn vz ler1
- În def. principală, accentuat: lerui — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lerului i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lerumi i, sn vz ler1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oilarând[1] i vz ler1 corectat(ă)
- În definiția principală, varianta de față este tipărită: oilârând; este greu de identificat care formă este corectă — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oiler[1] i vz ler1 corectat(ă)
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oileranda i vz ler1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oler i vz ler1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oleram i vz ler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oleranda i vz ler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
veler1 i vz ler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
velerim i vz ler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
velerum i vz ler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și ale familiei. – Din lat. Lar, Laris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și familiei. V. penați. A simbolizat el însuși cu prisos, în forma clasică pe care a dat-o acestui templu elin și latin, care trebuie să fie tendința culturală a țării noastre... și care anume îi sînt zeii lari. MACEDONSKI, O. IV 127.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LER interj. Grup de sunete care, repetat, servește ca refren în poeziile noastre populare, mai ales în colinde. Astă-seară-i seara mare, Florile dalbe, Ler, de măr. TEODORESCU, P. P. 17.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LER1 interj. Cuvînt care servește ca refren în colinde. [Var.: leroi, leroloi, lerui, lerului interj.] – Lat. [Ha]llelu[iah Domine].
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
LARI s.m.pl. (La romani) Zei protectori ai casei și ai familiei. [Sg. lar. / < lat. lares < cuv. etrusc].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARI s. m. pl. (mit.) zei protectori ai casei și familiei la romani. (< lat. lares)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LER interj. (se folosește, ca refren, în colinde pentru a le da un anumit colorit eufonic) [Var. lerui] /Probabil din [Ha]llelu[iah] Doamne
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ler, leru-i! int. refren în cântecele populare: Ler, Lerui Doamne! [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
leróĭ (cp. cu aleluĭa) interj. care se întrebuințează ca refren într’o colindă: Leroĭ, Doamne (saŭ Velerim și velér, Doamne!).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
velerim și velér, doamne, V. leroĭ. Cp. cu vălărit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lar s. m., pl. lari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!lar s. m., pl. lari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Lar (zeul Romanilor).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
!ler/lerui-ler (pop.) interj. de clarificat
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lerui-ler v. Ier de clarificat
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ler/lerui/lerului (pop.) interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lerui v. ler
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lerului v. ler
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lari s. m. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ler/lerui/lerului interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aleluia, interj. – Exclamație care figurează în cîntările bisericești. – Var. aliluia. Mgr. ἀλληλούια (din ebr. hallelū Jah), direct din gr. în cazul var., iar la cealaltă formă prin intermediul sl. aleluja. – Der. ler, interj. proprie poeziei pop. cu caracter religios, cum sînt colindele (D. Dan, apud Bogrea, Analele Dobrogei, XV, 171); dacă această ipoteză este exactă (cf. var. ailerui, lerui, leroi) este cuv. contemporan cu cele care alcătuiesc fondul lat. al rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
Lar, s.m. – (mit.) Erou mitologic prezent doar în colindele și descântecele din Maramureș și Transilvania de Nord; un păstor-domn, un bătrân înțelept, cu părul și barba căruntă, care se retrage în munți împreună cu turma lui. Tradiția ni-l înfățișează în două ipostaze: a) dornic să renunțe la turma de oi, însă oile îl imploră să nu le părăsească și îi promit belșug în primăvara care vine (ciclul „ciobanul sătul de oi”); b) amenințat de tâlhari cu moartea, el nu protestează și le cere doar să fie îngropat după datina păcurărească (ciclul „Miorița”): „Tâlharii la el vine / Și din gură-așe zâce: / – Dă-ne, Lar, tu oile, / Că tu de nu ni li-i da, / Pe tine te-om omorî. / El din grai așa grăi: / – Pământ pe mine nu puneți, / Numai dragă gluga me, / Fluieru’ după cure...” (Bilțiu, 1990: 9). Acest apelativ (Lar, Lariu, du-Lar) îl regăsim preponderent în textele folclorice din Chioar, Codru și Lăpuș, cu atributele de moș, bun, sânt (sfânt). În variantele creștinizate, este substituit cu Ionu-Sântionu, Sfântul Petre sau Dumnezeu („D-umblă-și sângur Dumnezău”). E atestat și apelativul lăureasă, cu sensul de femeie de viță aleasă, ceea ce îi întărește păcurarului Lar statutul de domn sau rege. ♦ (onom.) Laar, Lar, Lari, Lariu, Laru, nume de familie (242 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Posibil să fie dubletul lui ler. Mai puțin probabilă e apropierea de Lar, Lares (Larium, spiritele protectoare ale familiilor romane), ci mai degrabă de Lar, Lars, numele unor regi etruști.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lar, interj. – v. ler.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ler1 interj. (pop.) 1. cuvânt-refren în colinde. 2. (înv., s.n.) gust, plac, dorință; și leroi, leroi interj.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ler (< alleluia*, aler-l.) 1. Cuvânt de compunere a refrenului* întâlnit în colinde, mai rar în cântece de nuntă (ex. lerunda, ler fetița), ca atare sau în cuvinte derivate, în forme simple sau compuse: l., doamne; lerului; hai l.; leroi; aleroi; lerolui; lerui l.; l. floare dalbă de măr; hai lerul daler, doamne leroi lerumi, doamne; hai lerundai leroi, doamne; hai leruida, lerumi, doamne; ieroi și reliu (Densușianu); leruia lerui; oleroi, doamne; voleronda lerului, doamne; oileronda lerolui, doamne (Pamfile); leroileo; lină milină (melină), leroi milină. 2. Melodia colindului (ex. „leru colindei” sau „o colindă poate avea mai multe leruri” – Densușianu). ♦ Cuv. derivat aleruit desemnează: a) un cântec ceremonial funebru, practicat în trecut într-o zonă limitată din Transilvania; b) un cântec ceremonial de nuntă din Bihor; c) acțiunea colindatului (ex. „se leruie” – Reteganul).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lăr, interj. – v. ler.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăr, interj. – v. ler.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ler, (lar, lăr, leroi, lerui, lenui), interj. – Termen identificat în legende, basme și refrenele colindelor: „Lerui și-a mărului”; „Hai lin, hai lar și flori de măr”; „Oi, leroi, leroi”; „Hai, leru-i, Doamne”. – „Ler este un evident mitologem (= formă mitică elementară și pură, considerată cea mai mică unitate, indivizibilă, din structura unui mit, a unei narațiuni mitologice, care nu mai are nevoie de interpretări și explicații, întrucât se exprimă singură), iar identificarea cu Dumnezeu sau cu un împărat fabulos trimite la un mit arhaic, preroman” (Kernbach,1989: 297). Din numele împăratului Aurelian: „Un voinic… din țara Munteniască… ne spunea, precum (că) în Țara Românească, aproape de Dunăre, pe malul Oltului, să să fi văzând niște temelii ca de cetate, cărora țăranii de pe acolo lăcuitori, din batrânii lor apucând și din colindele anului, și astăzi au luat de pomenesc: Ler Aler Domnul…” (D. Cantemir, Hronicul, 1717). Din sg. lat. al numelui divinității domestice Lar, venerați ca divinități protectoare ale Romei (I. G. Sbiera). „Unii văd în Ler numele unui zeu tracic” (I. Popescu – Sireteanu,1983). „În anii ’90 ai veacului XIX, pentru patru informatori, Ler Domnul era omologat cu Dumnezeu («Mântuitorul»), de un alt informator însă Leroi este stimat și respectat, pentru că el a făcut toate cântecele și colindele referitoare la nașterea lui Cristos” (A. Fochi, 1976). Probabil din lat. (Ha)llelu(iah, Domine) (DLRM, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ler, (lar, lăr, leroi, lerui, lenui), interj. – Termen identificat în legende, basme și refrenele colindelor: „Lerui și-a mărului”; „Hai lin, hai lar și flori de măr”; „Oi, leroi, leroi”; „Hai, leru-i, Doamne”. – După V. Kernbach (1989), ler este un mitologem – element mitologic prim, forma mitică elementară și pură, considerată cea mai mică unitate, indivizibilă, din structura unui mit, a unei narațiuni mitologice, care nu mai are nevoie de interpretări și explicații, întrucât se exprimă singură (356). „Ler este de fapt un evident mitologem, iar identificarea cu Dumnezeu sau cu un împărat fabulos trimite la un mit arhaic, preroman” (297). D. Cantemir derivă termenul din numele împăratului Aurelianus: „Un voinic… din țara Munteniască… ne spunea, precum (că) în Țara Românească, aproape de Dunăre, pe malul Oltului, să să fi văzând niște temelii ca de cetate, cărora țăranii de pe acolo lăcuitori, din batrânii lor apucând și din colindele anului, și astăzi au luat de pomenesc: Ler Aler Domnul…” (D. Cantemir Hronicul: 1717). Rosetti (1920), reluând teza lui Dimitrie Dan, derivă sintagma „Hailerui Doamne” din halleluiah (Domine). După V. Kernbach (1989) etimologia este imposibilă, deoarece „colindele românești, în structura lor de bază, preced cu mult (fapt demonstrat de cercetători) răspândirea creștinismului în Dacia romană, iar intruziunile creștine în colinde sunt târzii (de origine ecleziastic-cărturărească, din etapa slavonă) și nu au suferit modificări fonetice.” Cu toate acestea, DEX reține doar această ipoteză: „Ler, cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic; probabil din lat. (Ha)llelu(iah, Domine).” I. G. Sbiera îl derivă din sg. lat. al numelui divinității domestice Lar (cf. Kernbach). Lari (Lares) – sg. Lar; lat. arhaic Lares; etrusc. lar, lars – căpetenie militară, doi zei din mitologia romană, preluați din mitologia etruscă; fiii nimfei Lara și ai zeului Mercurius. Venerați ca divinități protectoare ale Romei. În fiecare casă romană, un altar special din atrium, numit laralia, era împodobit cu imaginea Larilor casnici, cărora li se puneau ghirlande de flori la sărbătorile familiale, ca unor apărători ai vetrei. I. Popescu – Sireteanu (1983): „Unii văd în Ler numele unui zeu tracic”; „Ler, după opinia unui cercetător (A. Balota) este probabil un zeu autohton.” A. Fochi (1976): „În anii ’90 ai veacului XIX, pentru patru informatori Ler Domnul era omologat cu Dumnezeu («Mântuitorul»), de un alt informator însă Leroi este stimat și respectat, pentru că el a făcut toate cântecele și colindele referitoare la nașterea lui Cristos.”
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Lar, -ca -e, -ie v. Ilarie 1.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Lari = Lares.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lari s. m. pl. (La romani) Divinități protectoare ale familiei și casei. Întruchipau sufletele strămoșilor morți care vegheau asupra urmașilor. ◊ Larii răspântiilor (lares compitali) = zeități romane protectoare ale răspântiilor, în cinstea cărora se organizau sărbători la răscrucile drumurilor. – Din lat. lares.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LARI (< lat.) s. m. pl. (În mitologia romană) Divinități protectoare ale familiei și căminului, ca și penații, manii și geniile (II); întruchipau sufletele strămoșilor morți care vegheau asupra urmașilor. Potrivit mitului inițial, au existat doi zei lari, fii gemeni ai nimfei Lara și ai zeului Mercur.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lar, larisubstantiv masculin
- 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. DEX '09 DLRLC DN
- A simbolizat el însuși cu prisos, în forma clasică pe care a dat-o acestui templu elin și latin, care trebuie să fie tendința culturală a țării noastre... și care anume îi sînt zeii lari. MACEDONSKI, O. IV 127. DLRLC
-
etimologie:
- Lar, Laris DEX '09 DEX '98 DN
lar, larisubstantiv masculin
- 1. Maimuță arboricolă din sud-estul Asiei, cu mâini lungi, albe. MDN '00
- 2. Pescăruș. MDA2sinonime: pescăruș
etimologie:
- (1.) Lar MDN '00
- (2.) larus MDA2
lerinterjecție
- 1. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Astă-seară-i seara mare, Florile dalbe, Ler, de măr. TEODORESCU, P. P. 17. DLRLC
-
etimologie:
- [Ha]llelu[iah, Domine] DEX '09 MDA2 DEX '98