LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.

lar¹ sm [At: PLEȘOIANU, C. / Pl: ~i, (înv) ~es / E: lat lar, -is cf fr lares] 1 (Ant; mpl) Divinități protectoare ale casei și ale familiei, venerate de romani sub formă de statui. 2 (Fig) Casă părintească.

lar m. numele zeului domestic, la Romani; pl. lari, fig. casa, locuința.

2) *lar m. (lat. lar, láris, de la un cuv. etrusc care însemna „șef”). Numele zeilor protectorĭ aĭ vetreĭ domestice la Romanĭ. Pl. Fig. Casa părintească saŭ casa ta, domiciliu: a-țĭ revedea lariĭ tăĭ. V. penațĭ.

LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și ale familiei. – Din lat. Lar, Laris.

LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și familiei. V. penați. A simbolizat el însuși cu prisos, în forma clasică pe care a dat-o acestui templu elin și latin, care trebuie să fie tendința culturală a țării noastre... și care anume îi sînt zeii lari. MACEDONSKI, O. IV 127.

LARI s.m.pl. (La romani) Zei protectori ai casei și ai familiei. [Sg. lar. / < lat. lares < cuv. etrusc].

LARI s. m. pl. (mit.) zei protectori ai casei și familiei la romani. (< lat. lares)

lar s. m., pl. lari

!lar s. m., pl. lari

lari s. m. pl.

lar, interj. – v. ler.

Lari = Lares.

lari s. m. pl. (La romani) Divinități protectoare ale familiei și casei. Întruchipau sufletele strămoșilor morți care vegheau asupra urmașilor. ◊ Larii răspântiilor (lares compitali) = zeități romane protectoare ale răspântiilor, în cinstea cărora se organizau sărbători la răscrucile drumurilor. – Din lat. lares.

LARI (< lat.) s. m. pl. (În mitologia romană) Divinități protectoare ale familiei și căminului, ca și penații, manii și geniile (II); întruchipau sufletele strămoșilor morți care vegheau asupra urmașilor. Potrivit mitului inițial, au existat doi zei lari, fii gemeni ai nimfei Lara și ai zeului Mercur.