2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jitie1 sf [At: VARLAAM, C. 3/2 / V: jât~ / Pl: ~ii / E: slv житиє] 1 (Îvr) Hagiografie. 2 (Mol) Poveste a unor lucruri trăite de cineva Si: pățanie, (pop) pătăranie, tărășenie. 3 (Mol) Anecdotă. 4 (Mol) Snoavă. 5 (Înv) Boală cronică. 6 (Înv) Rău ce nu se mai poate îndrepta. 7 (Înv) Cusur.

jitie2[1] [At: ECONOMIA, 219 / A: nct / Pl: ~ii / E: nct] (Îrg) Rogojină. corectată

  1. În original, cuv. fără accent; def. include și precizarea „accent necunoscut”. Am adăugat totuși un posibil accent, recomandat și de Sinonime (2002) — LauraGellner

JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

JÍTIE, jitii, s. f. (Mold.) Poveste, anecdotă, snoavă. V. pățanie. Atunci au spus el toată jitia sa. SBIERA, P. 236. Și-am mai încălecat pe-o roată și v-am spus jitia toată. CREANGĂ, P. 34.

JÍTIE ~i f. pop. 1) Expunere a aventurilor sau a vieții cuiva. 2) Boală incurabilă. /<sl. žitije

jitie f. Mold. firul povestii: v’am spus jitia toată GR. [Vechiu-rom. jitie, vieață: își puse acolo stâlp și-și scrise jitia toată (ALEXANDRIA). [Slav. JITIE, vieață].

jítie f. (vsl. sîrb. bg. žitiĭe, rus. žitĭe, žitié, vĭață, biografie. V. obștejitie). Vechĭ. Biografie. Azĭ. Mold. Istorie, poveste: v’am spus jitia toată. Munt. est. Motiv: ce jitie a avut să se lege de mine?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-)

jítie s. f. (sil. -ti-e), art. jítia (sil. -ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JÍTIE s. v. întâmplare, pățanie, peripeție, rogojină.

jitie s. v. ÎNTÎMPLARE. PĂȚANIE. PERIPEȚIE. ROGOJINĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jítie (jítii), s. f.1. Viață, biografie. – 2. Istorie cronică, poveste. – 3. Beteșug, boală cronică. Sl. žitije „viață” (Pușcariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, înv. cu primul sens.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JITIE < sl. житиie „viață”, „povestire”. 1. Jitia s. 2. Jitian, 1492 (13-15 B 212; 16 B I 8, 99 etc.); -ul t.; Jitiian (17 B I 383; II 233); – din Rogojina (Gorj 342). – și Jătian (P Gov f° 10 și 11). Sufixul -an, -ian poate fi aici de apartenență locală (< s. Jitia) dar și un augmentativ, ca în lungan.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jitie, jitii s. f. lehamite, greață.

a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greață, a se scârbi (de ceva / de cineva).

Intrare: jitie
  • silabație: ji-ti-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jitie
  • jitia
plural
  • jitii
  • jitiile
genitiv-dativ singular
  • jitii
  • jitiei
plural
  • jitii
  • jitiilor
vocativ singular
plural
Intrare: Jitie
Jitie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Jitie

jitie

etimologie: