2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JECUÍ vb. IV v. jefui.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

jefui [At: VARLAAM, C. 347 / V: jăcui, jăf~, jăhui, jăui, jecui, jehui / Pzi: ~esc / E: jaf + -ui] 1 vt A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență) Si: a prăda. 2 vt (Jur) A săvârși un jaf (1). 3 vt A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: a jăpcăni, a jecmăni. 4 vt A exploata. 5 vt (Imp) A plagia. 6 vt (Imp) A răpi și a viola o femeie. 7 vt A devasta.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. A fura bani sau obiecte în cantități mari și de obicei făcînd uz de violență. V. prăda. A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290. (Cu pronunțare regională) Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit? CREANGĂ, P. 119. ♦ (Cu privire la indivizi și, mai ales, la colectivități) A stoarce de averi; (cu privire la averi) a-și însuși bunuri prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre.Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. – Variante: (învechit) jecuí, jăcuí, jacuí vb. IV.

A JEFUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jupui; a jecmăni; a despuia. 2) A lipsi de bani sau de bunuri materiale (prin exploatare sau prin violență); a jecmăni; a jumuli. /jaf + suf. ~ui

jăfuì v. 1. a pune mâna cu violență pe avutul unui oraș, al unei case; 2. a comite exacțiuni, sustrageri frauduloase; 3. a fura dela un autor ideile, frazele sale. [Și jefuì: cf. rut. JEHUVATI, a prăda].

jăcuĭésc v. tr. (d. jac; ung. zsákolni, pun în sac, jăfuĭesc. V. jac, jacă). Vechĭ. Est. Jăfuĭesc. – Și jec- (vest).

jăfuĭésc v. tr. (d. jaf). Jăcuĭesc, despoĭ, prad grozav: a jăfuĭ un om, o casă, un oraș, o țară, (fig.) un autor de ideĭle luĭ. – Și jef- (vest).

jecuĭésc V. jăcuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jefuiáscă

jefui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiesc, conj. jefuiască)

jefuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JEFUÍ vb. 1. a prăda, (rar) a tâlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tâlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. v. deposeda. 4. v. răpi. 5. v. jecmăni.

arată toate definițiile

Intrare: jecui
jecui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jefui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jefui
  • jefuire
  • jefuit
  • jefuitu‑
  • jefuind
  • jefuindu‑
singular plural
  • jefuiește
  • jefuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jefuiesc
(să)
  • jefuiesc
  • jefuiam
  • jefuii
  • jefuisem
a II-a (tu)
  • jefuiești
(să)
  • jefuiești
  • jefuiai
  • jefuiși
  • jefuiseși
a III-a (el, ea)
  • jefuiește
(să)
  • jefuiască
  • jefuia
  • jefui
  • jefuise
plural I (noi)
  • jefuim
(să)
  • jefuim
  • jefuiam
  • jefuirăm
  • jefuiserăm
  • jefuisem
a II-a (voi)
  • jefuiți
(să)
  • jefuiți
  • jefuiați
  • jefuirăți
  • jefuiserăți
  • jefuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jefuiesc
(să)
  • jefuiască
  • jefuiau
  • jefui
  • jefuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jecui
  • jecuire
  • jecuit
  • jecuitu‑
  • jecuind
  • jecuindu‑
singular plural
  • jecuiește
  • jecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jecuiesc
(să)
  • jecuiesc
  • jecuiam
  • jecuii
  • jecuisem
a II-a (tu)
  • jecuiești
(să)
  • jecuiești
  • jecuiai
  • jecuiși
  • jecuiseși
a III-a (el, ea)
  • jecuiește
(să)
  • jecuiască
  • jecuia
  • jecui
  • jecuise
plural I (noi)
  • jecuim
(să)
  • jecuim
  • jecuiam
  • jecuirăm
  • jecuiserăm
  • jecuisem
a II-a (voi)
  • jecuiți
(să)
  • jecuiți
  • jecuiați
  • jecuirăți
  • jecuiserăți
  • jecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jecuiesc
(să)
  • jecuiască
  • jecuiau
  • jecui
  • jecuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăcui
  • jăcuire
  • jăcuit
  • jăcuitu‑
  • jăcuind
  • jăcuindu‑
singular plural
  • jăcuiește
  • jăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăcuiesc
(să)
  • jăcuiesc
  • jăcuiam
  • jăcuii
  • jăcuisem
a II-a (tu)
  • jăcuiești
(să)
  • jăcuiești
  • jăcuiai
  • jăcuiși
  • jăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăcuiește
(să)
  • jăcuiască
  • jăcuia
  • jăcui
  • jăcuise
plural I (noi)
  • jăcuim
(să)
  • jăcuim
  • jăcuiam
  • jăcuirăm
  • jăcuiserăm
  • jăcuisem
a II-a (voi)
  • jăcuiți
(să)
  • jăcuiți
  • jăcuiați
  • jăcuirăți
  • jăcuiserăți
  • jăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăcuiesc
(să)
  • jăcuiască
  • jăcuiau
  • jăcui
  • jăcuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jacui
  • jacuire
  • jacuit
  • jacuitu‑
  • jacuind
  • jacuindu‑
singular plural
  • jacuiește
  • jacuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jacuiesc
(să)
  • jacuiesc
  • jacuiam
  • jacuii
  • jacuisem
a II-a (tu)
  • jacuiești
(să)
  • jacuiești
  • jacuiai
  • jacuiși
  • jacuiseși
a III-a (el, ea)
  • jacuiește
(să)
  • jacuiască
  • jacuia
  • jacui
  • jacuise
plural I (noi)
  • jacuim
(să)
  • jacuim
  • jacuiam
  • jacuirăm
  • jacuiserăm
  • jacuisem
a II-a (voi)
  • jacuiți
(să)
  • jacuiți
  • jacuiați
  • jacuirăți
  • jacuiserăți
  • jacuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jacuiesc
(să)
  • jacuiască
  • jacuiau
  • jacui
  • jacuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jefui jecui jăcui jacui

  • 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: despuia jecmăni jupui prăda 2 exemple
    exemple
    • A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit? CREANGĂ, P. 119.
      surse: DLRLC
  • 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jecmăni jumuli 2 exemple
    exemple
    • Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre.
      surse: DLRLC
    • Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jaf + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX