hirotonisire sf [At: DA ms / V: her~ / Pl: ~ri / E: hirotonisi] 1 Ridicare a unui diacon la rangul de preot, conferindu-i darul preoției Si: hirotonie (1), hirotonire (1), hirotonit¹ (1), hirotonisit¹ (1). 2 (Pex) Ridicare la rangul de diacon, arhiereu etc. prin conferirea rituală a darului Si: hirotonie (2), hirotonire (2), hirotonisit¹ (2), hirotonit¹ (2).

HIROTONISIRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi; ridicare la rangul de preot (mai rar, de arhiereu), consacrare.

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosi vb. IV] – Din sl. herotonisati.

herotonisi v vz hirotonisi

herotonisire sf vz hirotonisire

hirotonisi vt [At: VARLAAM, C 84/2 / V: her~, ~nosi / Pzi: ~sesc / E: ngr χειροτονῶ, vsl хиротонисати] 1 A ridica un diacon la rangul de preot, conferindu-i darul preoțesc Si: hirotoni (1). 2 (Pex) A face pe cineva diacon, arhireu etc. prin conferirea darului Si: hirotoni (2).

hirotonosi v vz hirotonisi

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosi vb. IV.] – Din sl. herotonisati.

HIROTONOSI vb. IV V. hirotonisi.

HIROTONISI, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. (În ritualul bisericii creștine) A ridica un diacon la rangul de preot, a preoți; p. ext. a face pe cineva, după canoanele bisericii, diacon, arhiereu etc. După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93. ◊ Refl. Fig. (Atestat în forma hirotonosi) Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. – Variantă: hirotonosi vb. IV.

A SE HIROTONISI mă ~esc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati

A HIROTONISI ~esc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati

hirotonisì v. 1. a da hirotonia; 2. (ironic) a consacra: te-ai hirotonisit om de Stat AL. [Gr. mod.; lit. a pune mâinile peste cineva].

hirotonisésc v. tr. (ngr. hirotonó, aor. chirotónisa, d. vgr. heir, mînă și teíno, întind). Consacrez, fac preut. Fig. Iron. Numesc într’o funcțiune mare. V. popesc 2.

hirotonisire s. f., art. hirotonisirea, g.-d. art. hirotonisirii; pl. hirotonisiri

*hirotonisire s. f., art. hirotonisirea, g.-d. art. hirotonisirii; pl. hirotonisiri

hirotonisire s. f., g.-d. art. hirotonisirii; pl. hirotonisiri

hirotonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, 3 sg. hirotonisește, imperf. 1 hirotoniseam; conj. prez. 1 sg. să hirotonisesc, 3 să hirotonisească

hirotonisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, imperf. 3 sg. hirotonisea; conj. prez. 3 să hirotonisească

hirotonisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisesc, imperf. 3 sg. hirotonisea; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotonisească

HIROTONISIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui preot.)

HIROTONISIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui preot.)

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)