5 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.

HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.

hali2 vt [At: CREANGĂ, P. 145 / V: hăli / Pzi: ~lesc / E: rrm hal] (Fam) 1 A șterpeli. 2 (Fig) A se lăsa păcălit. 3 A înghiți cu lăcomie. 4 (Pex) A mânca. 5 (Reg) A arunca mingea cuiva.

HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Familiar; și în forma hăli) A mînca (repede și lacom); a înșfăca cu lăcomie, a înghiți. Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. – Variantă: hăli vb. IV.

A HALI ~esc intranz. fam. A consuma hrană pentru a-și menține existența; a mânca. /<țig. halo

halea2 [At: GHICA, S. XIV, 45 / E: tc haljá] 1-2 av, ain (În mod) actual. 3 ain (Înv; d. boieri, îoc mazil) În serviciu în divanul domnesc în momentul respectiv.

halea1 i [At: ALECSANDRI, T. 264 / V: hale sfp, ~li / E: fo] (Are) Strigăt cu care se mână gâștele, curcile sau rațele.

ALI (alesc) vb. intr. Olten (WG.) A se grăbi (👉 HALI) [ală]

HALEA adj. invar. (Turcism învechit; despre boieri) În serviciu, în funcție, în activitate. Boierii cei halea stau împrejurul domnului cu bastoane lungi în mînă. GHICA, S. 501.

HALEA adj. invar. (Înv., despre boieri) În serviciu, în funcție, în activitate. – Tc. hâljâ.

A HĂLI ~esc tranz. pop. 1) A lovi puternic (cu ceva). 2) A mânca repede, cu lăcomie. /<ngr. galiti

hălì v. Mold. 1. a prinde mingea în sbor; 2. a apuca repede: odată și hălește mămăliga CR. [Ceh. HALITI, a aruncà mingea, termen de joc cu sensul generalizat].

haleá (ea dift.) adv. saŭ adj. fix (turc. hala, pop. halĕá, actual, în funcțiune). Se zicea odată despre boĭeriĭ în funcțiune: halea postelnic. V. paĭa și mazil.

halésc v. tr. (cp. cu vsl. galiti, a sălta, cu rut. halíti-sĕa, a se grăbi, și cu țig. hal, mănîncă). Fam. Fur, șterpelesc. (E o expresiune luată, probabil, de la jocu halea-malea și se întrebuințează foarte des cînd e vorba de Țiganĭ). Arunc mingea ca s’o lovească cel ce ține filca (în Cța ulesc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hali (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, 3 sg. halește, imperf. 1 haleam; conj. prez. 1 sg. să halesc, 3 să halească

hali (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, imperf. 3 sg. halea; conj. prez. 3 să halească

hali vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, imperf. 3 sg. halea; conj. prez. 3 sg. și pl. halească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hali (halesc, halit), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg.

halea adv. – (Înv.) În funcție activă, în slujbă. Tc. halya, hala. Sec. XVIII, termen de administrație, fără circulație reală (Șeineanu, II, 200).

hăli (-lesc, -it), vb.1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hali, halesc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a șterpeli. 2. a înghiți repede și lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca și prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva).

HALI- „marin, sărat, apa mării”. ◊ gr. hals „mare, sare” > fr. hali-, engl. id. > rom. hali-.~stereză (v. -stereză), s. f., proces de realizare a osteolizei, caracterizat prin eliberarea lentă a sărurilor minerale din os; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer acvatic fosil din eocen și miocen, cu corpul pisciform, cu membrele anterioare transformate în palete înotătoare.

halea adv. și adj. invar. (reg., înv.) 1. (adv.) acum în timpul de față, actual. 2. (adj. invar.; despre boieri) în serviciu, în funcțiune, în activitate.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hali, halesc v. t. 1. a mânca (mai ales lacom și repede) 2. (fig.) a prinde, a captura. 3. (fig.) a învinge.

hăli, hălesc v. t. (intl.) a fura.

nu halesc! expr. (înv.) nu mă las trișat (la jocul de cărți)!

Intrare: Hali
nume propriu (I3)
  • Hali
Intrare: hali (lovi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hali
  • halire
  • halit
  • halitu‑
  • halind
  • halindu‑
singular plural
  • halește
  • haliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • halesc
(să)
  • halesc
  • haleam
  • halii
  • halisem
a II-a (tu)
  • halești
(să)
  • halești
  • haleai
  • haliși
  • haliseși
a III-a (el, ea)
  • halește
(să)
  • halească
  • halea
  • hali
  • halise
plural I (noi)
  • halim
(să)
  • halim
  • haleam
  • halirăm
  • haliserăm
  • halisem
a II-a (voi)
  • haliți
(să)
  • haliți
  • haleați
  • halirăți
  • haliserăți
  • haliseți
a III-a (ei, ele)
  • halesc
(să)
  • halească
  • haleau
  • hali
  • haliseră
Intrare: hali (mânca)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hali
  • halire
  • halit
  • halitu‑
  • halind
  • halindu‑
singular plural
  • halește
  • haliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • halesc
(să)
  • halesc
  • haleam
  • halii
  • halisem
a II-a (tu)
  • halești
(să)
  • halești
  • haleai
  • haliși
  • haliseși
a III-a (el, ea)
  • halește
(să)
  • halească
  • halea
  • hali
  • halise
plural I (noi)
  • halim
(să)
  • halim
  • haleam
  • halirăm
  • haliserăm
  • halisem
a II-a (voi)
  • haliți
(să)
  • haliți
  • haleați
  • halirăți
  • haliserăți
  • haliseți
a III-a (ei, ele)
  • halesc
(să)
  • halească
  • haleau
  • hali
  • haliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăli
  • hălire
  • hălit
  • hălitu‑
  • hălind
  • hălindu‑
singular plural
  • hălește
  • hăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hălesc
(să)
  • hălesc
  • hăleam
  • hălii
  • hălisem
a II-a (tu)
  • hălești
(să)
  • hălești
  • hăleai
  • hăliși
  • hăliseși
a III-a (el, ea)
  • hălește
(să)
  • hălească
  • hălea
  • hăli
  • hălise
plural I (noi)
  • hălim
(să)
  • hălim
  • hăleam
  • hălirăm
  • hăliserăm
  • hălisem
a II-a (voi)
  • hăliți
(să)
  • hăliți
  • hăleați
  • hălirăți
  • hăliserăți
  • hăliseți
a III-a (ei, ele)
  • hălesc
(să)
  • hălească
  • hăleau
  • hăli
  • hăliseră
uli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hali (pref.)
hali (pref.)
prefix (I7-P)
  • hali
Intrare: halea
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOR
  • halea
hali
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

haleaadjectiv invariabil, adverb

  • 1. turcism (învechit) (Despre boieri) În serviciu, în funcție, în activitate. DLRLC DLRM
    • format_quote Boierii cei halea stau împrejurul domnului cu bastoane lungi în mînă. GHICA, S. 501. DLRLC
etimologie:

hali, halescverb

etimologie:

hali, halescverb

  • 1. familiar A mânca (repede și cu lăcomie). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.