halea¹ i [At: ALECSANDRI, T. 264 / V: hale sfp, ~li / E: fo] (Are) Strigăt cu care se mână gâștele, curcile sau rațele.

halea² [At: GHICA, S. XIV, 45 / E: tc haljá] 1-2 av, ain (În mod) actual. 3 ain (Înv; d. boieri, îoc mazil) În serviciu în divanul domnesc în momentul respectiv.

‡HALEA adj. invar. și adv. 1 Actual, de acum ¶ 2 În funcțiune, în activitate (vorb. de boieri, în opoziție cu „paia” și cu „mazil”): boierii cei ~ stau împrejurul Domnului cu bastoane lungi în mînă (i.-gh.) [tc. haljà].

HALEA adj. invar. (Turcism învechit; despre boieri) În serviciu, în funcție, în activitate. Boierii cei halea stau împrejurul domnului cu bastoane lungi în mînă. GHICA, S. 501.

HALEA adj. invar. (Înv., despre boieri) În serviciu, în funcție, în activitate. – Tc. hâljâ.

haleá (ea dift.) adv. saŭ adj. fix (turc. hala, pop. halĕá, actual, în funcțiune). Se zicea odată despre boĭeriĭ în funcțiune: halea postelnic. V. paĭa și mazil.

hali¹ i vz halea¹

HALICI = ALICI.

halea adv. – (Înv.) În funcție activă, în slujbă. Tc. halya, hala. Sec. XVIII, termen de administrație, fără circulație reală (Șeineanu, II, 200).

halea adv. și adj. invar. (reg., înv.) 1. (adv.) acum în timpul de față, actual. 2. (adj. invar.; despre boieri) în serviciu, în funcțiune, în activitate.