14 definiții pentru hali (mânca) hăli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALÍ, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.

HALÍ, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.

hali2 vt [At: CREANGĂ, P. 145 / V: hăli / Pzi: ~lesc / E: rrm hal] (Fam) 1 A șterpeli. 2 (Fig) A se lăsa păcălit. 3 A înghiți cu lăcomie. 4 (Pex) A mânca. 5 (Reg) A arunca mingea cuiva.

HALÍ, halesc, vb. IV. Tranz. (Familiar; și în forma hăli) A mînca (repede și lacom); a înșfăca cu lăcomie, a înghiți. Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. – Variantă: hălí vb. IV.

A HALÍ ~ésc intranz. fam. A consuma hrană pentru a-și menține existența; a mânca. /<țig. halo


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

halí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halésc, imperf. 3 sg. haleá; conj. prez. 3 să haleáscă

halí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halésc, imperf. 3 sg. haleá; conj. prez. 3 sg. și pl. haleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

halí (halésc, halít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

halí, halésc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a șterpeli. 2. a înghiți repede și lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca și prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hali, halesc v. t. 1. a mânca (mai ales lacom și repede) 2. (fig.) a prinde, a captura. 3. (fig.) a învinge.

hăli, hălesc v. t. (intl.) a fura.

nu halesc! expr. (înv.) nu mă las trișat (la jocul de cărți)!

Intrare: hali (mânca)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hali
  • halire
  • halit
  • halitu‑
  • halind
  • halindu‑
singular plural
  • halește
  • haliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • halesc
(să)
  • halesc
  • haleam
  • halii
  • halisem
a II-a (tu)
  • halești
(să)
  • halești
  • haleai
  • haliși
  • haliseși
a III-a (el, ea)
  • halește
(să)
  • halească
  • halea
  • hali
  • halise
plural I (noi)
  • halim
(să)
  • halim
  • haleam
  • halirăm
  • haliserăm
  • halisem
a II-a (voi)
  • haliți
(să)
  • haliți
  • haleați
  • halirăți
  • haliserăți
  • haliseți
a III-a (ei, ele)
  • halesc
(să)
  • halească
  • haleau
  • hali
  • haliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hăli
  • hălire
  • hălit
  • hălitu‑
  • hălind
  • hălindu‑
singular plural
  • hălește
  • hăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hălesc
(să)
  • hălesc
  • hăleam
  • hălii
  • hălisem
a II-a (tu)
  • hălești
(să)
  • hălești
  • hăleai
  • hăliși
  • hăliseși
a III-a (el, ea)
  • hălește
(să)
  • hălească
  • hălea
  • hăli
  • hălise
plural I (noi)
  • hălim
(să)
  • hălim
  • hăleam
  • hălirăm
  • hăliserăm
  • hălisem
a II-a (voi)
  • hăliți
(să)
  • hăliți
  • hăleați
  • hălirăți
  • hăliserăți
  • hăliseți
a III-a (ei, ele)
  • hălesc
(să)
  • hălească
  • hăleau
  • hăli
  • hăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hali (mânca) hăli

etimologie: