habă³ sf [At: BUGNAR1U, N., ap. DA ms / Pl: ~be / E: nct] (Med; pop) 1 Boală. 2 Bube rele. 3 Sifilis.

habă¹ sf vz aba² corectat(ă)

habă² sf [At: LB / Pl: ~be / E: nct] (Trs) 1 Șezătoare. 2 Clacă. 3 (Pex) Loc unde se adună femei, fete și flăcăi pentru a lucra.

HABĂ sf. Trans. Șezătoare, clacă (bud.) (stam.): s’o adunat fetele și feciorii la ~ (vic.).

HABĂ f. pop.: O ~ (de vreme) un anumit timp. De la o ~ (de vreme) de la un anumit timp încoace. /Orig. nec.

ABA², (2) abale, s. f. 1. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. 2. Sort de aba (1). – Din tc. aba.

aba² sf [At: (a. cca 1660) IORGA, B. R. / V: (reg) haba, habă / Pl: ~le / E: tc aba] 1 țesătură groasă de lână utilizată la confecționarea hainelor țărănești Si: (reg) dimie, pănură. 2 îmbrăcăminte confecționată din aba² (1) ^[1]. corectat(ă)

haba² sf vz aba² corectat(ă)

aba² s.f. 1 Țesătură groasă de lînă, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. Cioarecii strîmți de aba (SLAV.). 2 Haină confecționată din astfel de țesătură. • pl. -ale. / <tc. aba.

ABA¹ (pl. abale) sf. 1 Postav de lînă groasă, de obiceiu alb, mai rar de altă coloare: înăuntru mai erau nu știu cîte bucăți de abale (ISP.) ¶ 2 🎩 Haină făcută din acest postav [tc.-ar.]

ABA², abale, s. f. Țesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecționează haine țărănești; dimie, pănură. – Din tc. aba.

ABA², abale, s. f. Țesătură groasă de lînă, de obicei de culoare albă, din care se fac haine țărănești; dimie, pănură. Pantalonii, noi-nouți, din aba țărănească. GALAN, Z. R. 135. Doi surugii, cu straie de aba albă... se aflau unul călare pe un cal fruntaș, altul cocoțat... pe capră. PAS, L. I 55. Cioarecii strimți de aba. SLAVICI, N. I 136.

ABA², abale, s. f. Țesătură groasă de lînă (albă), din care se fac haine țărănești; dimie; p. ext. haină făcută din această țesătură. – Tc. aba.

aba, abale, s.f. Stofa groasa din lînă, prelucrată la piuă.

abà f. 1. postav de lână groasă (obișnuit albă) din care se fac haine țărănești; 2. haină din aba. Abaua, ce constitue și astăzi un obiect de industrie casnică țărănească, era odinioară importată, ca multe din postavurile ordinare, din Turcia, de unde numele lor orientale: aba, dimie, șaiac, suman. [Turc. ABA].

aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (orĭ și alt-fel) gros de lînă din care se fac haĭne țărăneștĭ. V. șaĭac.

aba² s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; (sorturi) pl. abale

aba² s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; (sorturi) pl. abale, art. abalele

aba s. f., art. abaua, g.-d. art. abalei; pl. abale

habă (-be), s. f. – (Trans. de Nord-Vest) Priveghere. Origine necunoscută.

aba (abale), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor); abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături); abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături).

HÁBĂ (< germ.) s. f. Recipient metalic de formă paralelipipedică, confecționat din tablă și profile sudate, cu fața superioară deschisă, utilizat ca rezervor pentru diferite fluide necesare operațiunilor de foraj.

HABĂ subst. dialectal ard. „șezătoare”. 1 Hăbeni s. 2. Habic, Toader, ard. (Sd VI 311). 3. Habotă, V. (Mar); – D-tru (17 A V. 4. Din haba, sau o temă asemănătoare, *habi = Hăbiac, C. „sluga” (16 A II 170, 310); Habiac, P. (16 A III 147); Hăbian (Ard; Met 15).

HABĂ s. v. clacă, șezătoare.

habă s. v. CLACĂ. ȘEZĂTOARE.

ABA s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

ABA s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

habă² s.f. sg. (reg.) boală rea, bube rele; sifilis, lues, frențe.

hábă, habe, s.f. (înv.) 1. Șezătoare: „Prostu-i badea, n-are coarne, / Vine-n habă, numa' doarme” (D. Pop, 1978: 195). (Trans. de nord-vest). 2. Priveghi. ■ (onom.) Haba, Hăbădan, nume de familie în jud. Maram. – Et. nec. (MDA).

habă, habe, (habdiște, hăbdiște), s.f. – (arh.) 1. Șezătoare: „Prostu-i badea, n-are coarne, / Vine-n habă, numa’ doarme” (D. Pop, 1978: 195; Odești). (Trans. de nord-vest). 2. Priveghi. ♦ (onom.) Haba, Hăbădan, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Et. nec. (DER, MDA).

habă, -e, (habdiște, hăbdiște), s.f. – 1. Șezătoare: „Prostu-i badea, n-are coarne, / Vine-n habă, numa doarme” (D. Pop 1978: 195; Odești-Codru). Termen atestat doar în Trans. de nord-vest. 2. Priveghi. – Et. nec. (MDA).