habă² sf [At: LB / Pl: ~be / E: nct] (Trs) 1 Șezătoare. 2 Clacă. 3 (Pex) Loc unde se adună femei, fete și flăcăi pentru a lucra.

habă³ sf [At: BUGNAR1U, N., ap. DA ms / Pl: ~be / E: nct] (Med; pop) 1 Boală. 2 Bube rele. 3 Sifilis.

HABĂ subst. dialectal ard. „șezătoare”. 1 Hăbeni s. 2. Habic, Toader, ard. (Sd VI 311). 3. Habotă, V. (Mar); – D-tru (17 A V. 4. Din haba, sau o temă asemănătoare, *habi = Hăbiac, C. „sluga” (16 A II 170, 310); Habiac, P. (16 A III 147); Hăbian (Ard; Met 15).