Definiția cu ID-ul 968370:
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HABĂ subst. dialectal ard. „șezătoare”. 1 Hăbeni s. 2. Habic, Toader, ard. (Sd VI 311). 3. Habotă, V. (Mar); – D-tru (17 A V. 4. Din haba, sau o temă asemănătoare, *habi = Hăbiac, C. „sluga” (16 A II 170, 310); Habiac, P. (16 A III 147); Hăbian (Ard; Met 15).