4 intrări

school Articole pe această temă:

56 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.

geantă1 sf [At: DOC. (1790), ap. ȘIO / Pl: genți, (înv) ~te, gente / E: tc čanta] 1 Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă mai ales dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc. Si: (înv) tașcă Cf servietă. 2 Poșetă. 3 (Înv) Cartușieră.

gentil, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 50 / V: (înv) ghentililoru / Pl: ~i, ~e / E: fr gentibil[1], it gentile] (D. oameni și manifestările lor) 1 a Amabil. 2 a Politicos. 3 a Curtenitor. 4 a Îndatoritor. 5 a (Înv) Drăguț. 6 a (Înv) Plăcut. 7 a (Înv) Nostim. 8 sm (Înv) Gentilom.

  1. Mai probabil gentil. — cata

jantă1 sf [At: H XVII, 232 / Pl: ~te / E: ns cf mg zsana „femeie certăreață”] (Reg) Femeie rea.

jantă2 sf [At: LTR / V: gea~ / Pl: ~te / E: fr jante] 1 Parte exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., care permite montarea pe roată a unui pneu. 2 (Îe) A rămâne (sau a fi) pe ~ A avea cauciucul dezumflat. 3 (Fam; îae) A rămâne fără bani.

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.[1]

  1. Forma de pl. jenți (utilizată pe scară largă, prin contaminare de la geantă, genți) este greșită. — gall

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect de piele, de pînză rezistentă sau de alt material, de obicei în formă dreptunghiulară, pentru purtat acte, cărți, corespondență etc.; servietă. Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. ♦ Poșetă.

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre persoane, rar despre manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, drăguț. Tînăr gentil.

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară, circulară a unei roți (pe care se montează anvelopa la automobile, biciclete etc). V. obadă.Expr. A fi (sau a rămîne) pe jantă = (despre automobile, biciclete etc.) a avea cauciucul dezumflat; (familiar; despre oameni) a rămîne fără bani, a fi în pană de bani.

GENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis].

JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].

GENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)

JÁNTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)

GEÁNTĂ genți f. 1) Obiect, de obicei de formă dreptunghiulară, cu mâner și închizătoare, confecționat din piele sau din alt material, în care se poartă cărți, caiete sau hârtie de tot felul; servietă. 2) Obiect de acest fel, dar mai mic, în care femeile poartă banii și accesorii de toaletă; poșetă. [G.-D. genții] /<turc. çanta

GENTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă politețe; cu bun-simț și serviabil; binecrescut; amabil; politicos; galant. /<fr. gentil, lat. gentilis

arată toate definițiile

Intrare: Gentile
Gentile
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: geantă
substantiv feminin (F65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geantă
  • geanta
plural
  • genți
  • gențile
genitiv-dativ singular
  • genți
  • genții
plural
  • genți
  • genților
vocativ singular
plural
Intrare: gentil
gentil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentil
  • gentilul
  • gentilu‑
  • genti
  • gentila
plural
  • gentili
  • gentilii
  • gentile
  • gentilele
genitiv-dativ singular
  • gentil
  • gentilului
  • gentile
  • gentilei
plural
  • gentili
  • gentililor
  • gentile
  • gentilelor
vocativ singular
plural
ghentililoru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jantă
  • janta
plural
  • jante
  • jantele
genitiv-dativ singular
  • jante
  • jantei
plural
  • jante
  • jantelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geantă
  • geanta
plural
  • genți
  • gențile
genitiv-dativ singular
  • genți
  • genții
plural
  • genți
  • genților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geantă

  • 1. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: servietă diminutive: gentuliță gentuță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139.
      surse: DLRLC
    • S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82.
      surse: DLRLC
    • Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360.
      surse: DLRLC

etimologie:

gentil ghentililoru

etimologie:

jantă geantă

  • 1. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: obadă
    • 1.1. expresie A rămâne (sau a fi) pe jantă = a avea cauciucul dezumflat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. expresie familiar A rămâne (sau a fi) pe jantă = a rămâne fără bani, a fi lefter.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: