3 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).

FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie. – Lat. faber, -bri.

FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).

FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum).Lat. faber, -bri.

FÁUR2, fauri, s. m. (Regional și arhaizant) Fierar. Faurul să meșteșugească o criță moale. SADOVEANU, N. F. 77. Deci să poruncești domnia-ta faurilor să bată degrabă o sută douăzeci de potcoave. id. F. J. 426. Acest faur, fiind cel mai meșter de pe pămînt, era și năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 220. ◊ (Poetic) Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87. – Pronunțat: fa-ur.

FÁUR1 s. m. (Regional și poetic) Februarie, făurar2. Cruntul muget e viscolul din faur. COȘBUC, P. II 185. – Pronunțat: fa-ur.

fáur2 s.m. 1 (înv.) Fierar (1). ◊ Expr. A cumpăra cărbuni de la faur = a cumpăra scump marfă (la mâna a doua). A se învăța ca faurul cu scânteile v. învăța. 2 (în basme) Faurul pământului = fierar cu puteri supranaturale, care face obiecte vrăjite. 3 (entom.) Gândac lungăreț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). • pl -i. / lat. fabrum.

fáur1 (februarie) (pop.) s. m., g.-d. lui fáur

fáur2 (fierar, gândac) s. m., pl. fáuri

fáur (fierar) s. m., pl. fáuri

FÁUR s. v. (ENTOM.) elaterid.

FÁUR s. v. februarie, fierar.

fáur (fáuri), s. m.1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro.Der. făurar, s. m. (fierar); făurăreasă, s. f. (nevastă de fierar); făurărie, s. f. (fierărie); făurărit, s. n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s. f. (forjă); făuriște, s. f. (forjă); făuriță, s. f. (nevastă de fierar).

FÁUR2 ~i m. înv. v. FĂURAR2. /<lat. faber, ~bri

FÁUR1 m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar

faur m. 1. meșter fierar: timp, al lumii faur AL. 2. fig. plăsmuitor: faur de cârciocuri AL. [Lat. FABRUM]. ║ a. meșter: să prindeți o coțofană faură ISP.

1) fáur m. (lat. faber, it. fabbro, pv. faure, fr. fèvre, vsp. fabro. V. fabrică. Cp. cu staul). Bibl. 1683. Ferar. – Azĭ rar făurár (după ferar).

Intrare: Faure
Faure
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: faur (fierar)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faur faurul
plural fauri faurii
genitiv-dativ singular faur faurului
plural fauri faurilor
vocativ singular faurule, faure
plural faurilor
Intrare: faur (februarie)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faur faurul
plural fauri faurii
genitiv-dativ singular faur faurului
plural fauri faurilor
vocativ singular faurule, faure
plural faurilor

faur (februarie)

etimologie:

faur (fierar)

  • exemple
    • Faurul să meșteșugească o criță moale. SADOVEANU, N. F. 77.
      surse: DLRLC
    • Deci să poruncești domnia-ta faurilor să bată degrabă o sută douăzeci de potcoave. SADOVEANU. F. J. 426.
      surse: DLRLC
    • Acest faur, fiind cel mai meșter de pe pămînt, era și năzdrăvan. ISPIRESCU, L. 220.
      surse: DLRLC
    • poetic Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A cumpăra cărbuni de la faur = a cumpăra scump marfă (la mâna a doua).
      surse: DEXI
    • 1.2. expresie A se învăța ca faurul cu scânteile. Vezi învăța.
      surse: DEXI
    • 1.3. expresie (În basme) Faurul pământului = fierar cu puteri supranaturale, care face obiecte vrăjite.
      surse: DEXI
  • 2. entomologie Denumire dată insectelor din familia elateridelor, cu corpul lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DEXI sinonime: elaterid

etimologie: